Ne jucăm cu pietre

Încet, încet începe agitația de Crăciun. Suntem la mijlocul lui Noiembrie, am terminat cu activitățile de toamnă și deja fac planuri cu pinguini și urși polari dar până la prima ninsoare mai este un pic și a trebuit să găsesc ceva pentru a ține prințesa ocupată, mai ales că lipsim de la grădiniță de două săptămâni. Următoarea carte mi s-a părut ideală pentru vremea aceasta, ea începe așa: E o seară mohorâtă de toamnă târzie. Frigul se strecoară tiptil printre umbre. Perfectă nu ?
Pietrele lui Aston de Lotta Geffenblad de la editura Cartea Copiilor, căci despre ea este vorba, a fost o mare surpriză pentru mine, am îndrăgit-o de la prima pagină iar la ultima m-am îndrăgostit iremediabil de ea. Povestea este emoționantă, ilustrațiile sunt diferite iar Aston este atât de sensibil încât îți vine să îl iei acasă cu tot cu pietrele lui. A...