Ne maturizăm și noi?

Nu, nu e o întrebare retorică. E o întrebare care, mie cel puțin, mi-a fost pusă în repetate rânduri în ultimele cel puțin 2 luni. Băi, fiecare avem o doză de infantilism în noi. Fie că e vorba de o amintire din trecutul îndepărtat, fie că e vorba de un joc între oameni ce au pretenția de a fi maturi.

Da, oamenii maturi se joacă uneori mai mult decât copiii. Și cu urmări mai tragice decât urmările relațiilor pe care aceștia din urmă le au. Mi-aduc aminte aici de nepotu-miu, care astă-vară era certat cu o vecină, colegă de clasă cu el – tura trecută când am fost acasă i-am văzut pe amândoi de mână (n-au decât 7 ani fiecare).

Revenind. Uneori, în ciuda faptului că suntem trecuți de o bucată de vreme de vârsta majoratului, de vârsta examenului de maturitate (aka – Bacalaureat) sau chiar de vârsta la care avem trasat un drum în carieră – admiterea la facultate, continuăm să jucăm scenariile pe c...