Nebuniile unui băiat cuminte – sau cum să-ți revezi toată viața în câteva clipe

Se făcea ieri că un coleg de-al meu de cameră voia să meargă la aerodrom să se întâlnească cu niște prieteni. Și cum, student fiind, n-avea bani de taxi și-a propus să închirieze o bicicletă…

Mă opresc aici urmând ca voi să bănuiți ce s-a întâmplat sau continui (știu, pot fi multe scenarii la mijloc)?

Păi e simplu, am auzit de bicicletă, și cum am câțiva ani buni de când n-am ai urcat pe una, am zis că merg și eu. Zis și făcut. Luat actele, sticle cu apă și apărători de soare (șepci, ochelari….) și plecăm la închiriat. Așteptăm vreo juma de oră până ne vine rândul la biciclete (d-alea de închiriat prin proiectul ******* – fără publicitate, vă rog).

Trecând peste descrierea bicicletei și modului de funcționare al acesteia (o frână pe mâner, una pe pedale) o să încerc să descriu cum a mers cursa: bine, până la o bucată de intersecție în pantă. Adică una în care trebuia s...