zi de zisau poate din când în când,el îmi mângâie strunele,iar eu îl răsplătesccu sunete melodioase.de ele se mai bucurăși alți trecători,dacă își întrerup puțingândurile,ca să le asculte.el stă sprijinit de o mașină,mai fumează, din când în când,câte o țigară.pe unde oare îi umblă mintea?e dezamăgit, se simte invizibil,așa neobservat de trecători?poate doar îi place să steacu mine în brațe,rezemat de capota unei mașini.dar...e o zi rece...și degetele-i înghețate...!nu cred că știecă, la etajul doial unei facultăți,o fată ne observăși scrie o poeziedespre noi