Ostrovul răsfățului

Ronțăi printre măsele un cuvînt. Fornăi pe nas anumite mirosuri. Clipocesc prin ochi emoții, doruri. Aerul miroase a vînt încins, a pămînt uscat de veacuri, scîrțîie o poartă în propriile țîțîni. Urlă în depărtare un copil, e o amiază înserată molcomă la un colț din țară. Am oprit mașina, cauciucurile s-au încărcat de un praf bejui care-mi gîtuie respirația, tabla e încinsă de soare. Colb. Îmi tîrșîi espadrilele verzui pe ulițe bătute de soarele Dobrogei, o rază de soare se oglindește în geamul murdar al unei uși. E o lumină caldă de apus de soare, e o liniște aproape de mine și-o zarvă departe. Răsfăț. Răsfățul meu sînt gusturile copilăriei, imaginile cu bunicuța și mam' în care mă pierd cu fiecare adiere de gînd, mirosurile curții și casei, a așternutului în care mă cocoloșeam, sunetul valurilor mării din mijloc de august la miezul nopții, plaja 2 Mai-ului în creierii dimineții cînd nu era nimeni încă treaz...

Articole recente