Rea ca o spusă mieroasă noaptea începe.Cu merele celor muţi ne hrănim.Împlinim o lucrare ce mai degrabă stelelor o laşi;în toamna teilor noştri stăm ca un roşu de steag gânditorca oaspeţi arzători la sud.Jurăm în numele noului Crist, să cununăm pulberi cu pulberi,păsări cu rătăcitoare-ncălţări,inima noastră cu scara de apă.Lumii jurăm sfinte juruinţi ale nisipului,bucuros le jurăm,tare jurăm, pe-acoperişuri de somn fără vise,şi fluturăm firul vremii, cărunt...Ei ne strigă: huliţi!De mult noi o ştim.De mult noi o ştim, ei şi ce?În morile morţii voi măcinaţi făina albă a făgăduinţii;o puneţi în faţa fraţilor şi surorilor voastre.Noi fluturăm părul vremii, cărunt.Ne-aduceţi aminte: huliţi!Prea bine o ştim,deasupra noastră să cadă păcatul.Deasupra noastră să cadă păcatul tuturor semnelor vestitoaresă vină gâlgâitoarea mare,împlătoşata pală de vânt a întoarcerii,