Postură - Nina Cassian

Ne podidise vântul: curgea din zare-n zare
Şi-și năpustea puhoiul sălbatic spre zenit.
Copacii plini de spaimă păreau că cer iertare.
Eram atất de firavi în parcul răzvrătit,
Încât simţeam nevoia să devenim romantici,
Să facem faţă-acestei măreţe înscenări.
Eram atât de singuri sub arborii gigantici,
Înnebunite păsări ni se zbăteau în păr.
Ne prinse remușcarea că stăm aşa, degeaba,
Cu inima căruntă, severă, de prisos,

Articole recente