Poveste 2

Cînd s-au mai întîlnit, doamna Elena i-a spus

-Stii că joia e ziua cînd eu sînt de servici la poartă. Ajunsă acolo văd o doamnă foarte frumoasă că stă, oarecum ascunsă, și se uită la elevi. Am întrebat-o dacă caută pe cineva și a spus  că  a venit să vadă de ce, de marți băiatul ei pleacă de acasă mai repede la școală și îi dispare în fiecare zi, cîte o floare din vază. De obicei îmi aduce flori, nu mi le ia.

Si au apărut, ținîndu-se de mînă și povestind. Se mai opreau și se uitau unul la celălalt de parcă nu s-au văzut de un secol, el zicea ceva, iar ea lăsa capul în jos roșind și-apoi toată zîmbet, numa că nu sărea într-un picior.

Cînd mai apărea cîte un profesor, își retrăgea repede mîna, dar îl prindea de mînă la fel de repede după ce treceau.

Mama lui Săndel ,cu fața luminată de un zîmbet frumos,  a zis că trebuie să scoată bani de la CEC, că frumusețea asta merită cîte o...