Pribeag acu-n țară străină,Gonit de nedreptate-n lume,Își caută a sa luminăȘi al său rost și al său nume.O existență cam confuzăȘi greutăți 'nalte cît malul,Muncește ce alții refuză,Trăiește-așa plutind cu valul.Mîncat de dor, ros de tristeți,El se întreabă ne-ncetat,Care e rostul acestei vieți,Sub muncă stînd tot aplecat?Și de ce viața-i doar un chin,Cu mult prea scurte bucurii,Iar traiul este doar pelin,Drum colțuros spre năsălii?Gîndul zburat la cei de-acasă,Îl ține treaz, îl face drept,Să aibe ei destul pe masă,Și fără greutăți în piept.De poate sprijin să la fieȘi să-i ajute cînd e greu,Atunci puterea-i este vie,Gîndind mereu la Dumnezeu.Și nici de greu lui nu-i mai pasă,Iar traiul nu mai e beteag,Muncește-așa zîmbind spre casă,Își duce traiul de pribeag...