De un lucru sunt sigură: când se vor alinia planetele și astrele vor decide că poate e cazul să mă mărit și eu…amărâtul nu o să mă ia de nevastă pentru talentul meu excepțional în bucătărie.

Încă îmi amintesc de ziua în care m-am dus fericită la consort și i-am arătat că prăjisem niște carne. Țineam în palmă o bucățica de..ceva. Uscată, urâțică și carbonizată. A sfârșit la gunoi…iar el s-a uitat la mine cu compasiunea cu care privești un copil care n-a văzut ușa din sticlă și s-a lipit de ea cu totul.

Fac orice altceva: spăl pe jos, strâng după bestie, șterg praful..dar nu mă trimite în bucătărie, că mi se înmoaie genunchii și devin claustrofobă. Mă sperii mai mult dacă mă alergi cu o tigaie decât daca mă ameninți cu o pușcă încărcată.

Ironia e că îmi place să mănânc. Mă topești mai repede dacă îmi vii acasă cu o porție de crispy strips, nu cu flori. Îmi bate inimă mai repede c...