Două drumuri plecau într-o pădure galbenă;
trist că nu pot să le urmez pe amândouă,
și că nu sunt decât un singur călător,
îl urmării pe unul cu ochii, cât mai mult
până ce curba lui pieri-n pădure.
Apoi pornii pe celălalt ce-mi păruse
frumos și el — ba, pe deasupra, plin de-o iarbă
pe care ai fi putut s-o calci strivind-o —
cu toate că în locul acela-ntr-adevăr,
atunci în zori părea la fel de-mbietoare,
cu frunze-acoperite, pe care niciun pas