Multe întâmplări măreţe şi minunate s-au petrecut în vremurile de demult. Multe au fost uitate. Uitaţi au fost şi cei care au povestit despre ele. De aceea fiecare baladă, fiecare cântec bătrânesc, colind ori poveste scapate de sub copitele cailor mânaţi de hoardele cotropitorilor nu poate aduce decât lumină şi bucurie în suflet, căci ele mărturisesc depre cele ce au fost. Aşa este şi cu basmul pe care mă pregătesc să vi-l înfăţişez mai la vale.

Se spune că a fost odată un sătean care avea trei feciori. Doi dintre ei se aflau la vârsta însurătorii şi fiecare dintre ei învăţase deja o meserie. Cel mai mare era meşter lemnar. Gospodari din şapte sate auziseră de numele lui. Feciorul mijlociu deprinsese meşteşugul olăritului. Vestea despre vasele şi ulcelele lui a...