3. Dorin şi străinul din beci (I)

Istoria pe care vreau să vi-o povestesc acum s-a petrecut şi ea cu multă vreme în urmă, măcar că, pentru mine, ea pare să fi avut loc mai ieri-alaltăieri. Unii cred că e o poveste de pe vremea cumanilor. Eu aş spune că aceasta nici nu e o poveste, căci, dacă mai trecem cu vederea unele şi dacă mai închidem ochii la altele, lucrurile povestite aici îmi par a se fi petrecut aievea. Dar hai să n-o mai lungesc şi să încep depănarea ei după tipicul binecunoscut şi cuvenit oricărei poveşti.

A fost odată o familie de boieri vestiţi şi cu mare stare. Înstăriţi e poate puţin spus. Boierii despre care băsmuiesc eu aici erau peste măsură de bogaţi. Aveau case mari şi acareturi, grajduri cu marve şi hambare în care toamna adunau rodul ogoarelor. Aveau dealuri cu viţă de vie şi păduri cu animale de vânat. Aveau beciuri unde butoaiele de vin stăteau rânduite ca la paradă şi magazii unde sacii de ...