Deîndată ce se văzu înăuntru, Lupu se repezi glonţ spre patul bunelului şi, fără să scoată vreun sofism de mahalagiu, îl înghiţise pe bătrân cu tot cu câcat. Lupu se cam încreţise la mutră, ori bătrânu' era prea acru, ori câcatul prea dulce. Apoi, cu o galanterie demnă de miss buricul-pământului, se îmbrăcă în hainele prăfuite de general ale moşneagului. Trase perdelele şi se culcă în pat.
În vremea asta, Scufiţelul Roz culesese atâta mo(n)strălău că abia îl mai putea duce. Cum se zbenguia el de colo'-ncoa', deodată îşi aminti de bietul bunel, aţintit la pat şi neajutorat. Porni deci în grabă spre căscioara din marginea Botanicii. Nu mică-i fuse mirarea când văzu uşa de două tone, deschisă vraişte. Când intră în odaie, îl cuprinsese strâns neliniştea, iar stresul îl bătea măr. Totul ...