nu pentru că mi se uscaseră cuvintele
ci pentru că nu ar fi fost multe de spus
de fapt tăcerile inundaseră locul
înghiţind plaja urmelor
ia-mă în braţe, strânge-mă la piept
lasă-mi capul să strivească sânul spân şi sec
şi-ascute coasa bine, fă-o brici
să tremure soarele când şi-o asfinţi odihna
stradă oftează sub urmele paşilor
patul suspină căutăndu-mi căldura
visele au plecat în bejenie
după ce cuvintele ai fost trecute prin foc şi sabie
tot timpul am privit viaţa de sus
perpetum mobile ridicat la rang de dronă