Tu ai tăcut cel mai frumos din lume
Nu te mai caut de demult, De fapt nu ştiu dacă Te-am căutat vreodată. Acum douăzeci şi cinci de ani Am învăţat de la tine marea Şi tot atunci, în vara aceea Am învăţat să tac. Tu ai tăcut cel mai frumos din lume Şi eu am ştiut să te ascult. Te-am ascultat câteva zile şi nopţi, Am colindat lumea Unul în ochii celuilalt Printr-un Costineşti romantic Tot un răsărit şi un apus. Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole Acesta era numele tău Şi aş vrea să mai fie, Aşa cum am visat de-atâtea ori Că într-o zi am să fiu pacientul tău Dacă atunci ai luat la medicină, Şi ai să-mi taci la capul patului cu acelaşi surâs. Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole Iar de atunci şi până acum Au tăcut şi buzele mele Cu gustul mării, cu gustul tău Rătăcind împreună prin ţărmuri Căutându-s...