un actor fără scenă

m-am născut ca orice muritor ţipând cât am putut de tare
şi am crescut singur  într-un balon de săpun
în care fiecare zi avea altă culoare
nu ştiu dacă tu... dar aceea era lume a mea
aveau ciocane, aveau piroane şi lemnul plângea de durere
de mic copil am visat să mă fac actor
să pot spune te iubesc pe scenă fără să pară deplasat
şi mai ales să privesc lumea în faţă atunci când îi spun te iubesc
chiar dacă lumina reflectoarelor mă orbea
aveau cuvintele cu ei, mai mari, mai mărunte care răneau
dincolo de cortină sunteţi voi toţi morţii lumi
şi aici, în timp ce mă machiez şi repet redescopăr ce