Au tot trecut anișorii și au cam devenit istorii mulți dintre ei. Unele mai bune și altele mai puțin de reamintit. Dar ceva îmi este din ce în ce mai clar: am tot alergat după himere, chiar mai serios decât atât, după mai multe deodată. Și asta nu aduce, în final, nimic bun! Himerele au […]
Citește mai departe
În bătătura părintească lucrurile sunt mereu familiare. Până și furtunile par mai blânde cu toată violența specifică lor, celor de vară. Dar apa este creator și abia apoi este distrugător. Așa că aspectul post-furtună de vară este, mai mereu, strălucitor și sper să fie mereu așa. Mâinile dibace ce construiesc acea grădină primordială pentru mine, […]
Citește mai departe
Și Universul se sfârșește o dată și o dată! (moartea termică a Universului!) așa încât toate lucrurile fantastice se termină. Așa și cu poteca Raiului, dar mai cu seamă cu transformarea ei în poteca de întors la Iași. Pentru că drumurile noastre riscă să devină, toate, doar niște poteci cu două benzi pe care mai […]
Citește mai departe
Este de remarcat că încep cu imaginea, emblematică a, Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași o poveste despre Rai și poteca ce duce la el. Nu, nici vorbă că ar fi raiul acolo, dar acolo – loc al suspinelor – este un punct din care au pornit toate năzuințele de a urca munții și tot […]
Citește mai departe
Din când în când merită să ieși din fuga nebună a vremurilor pLandemice spre a reuși să vezi și altfel orașul cel degrabă înghițitor de suflete. Asta presupune să renunți la orice motorizare și să te scufunzi în detaliile altfel ignorate din goana zilelor obișnuite. Interesant cât de multe detalii poți vedea, mai cu seamă […]
Citește mai departe
Ziua nu avea oricum perspective deosebite deoarece nici posibilitățile noastre fizice, dar nici cele motorizate, nu erau destinate efortului de a ne încerca norocul spre acel MITIC si MISTERIOS lac Știol. În ciuda unui aspect super încântător la ora 5 din dimineață (fără ceas deșteptător), dar asta doar în Borșa (de vest) se dovedea că […]
Citește mai departe
Nu vin degeaba din vatra etnofolclorică a Tudorei din ținutul Bot’șănilor. Caii și tot ce ține de acest cult ancestral trebuie să mă însoțească permanent. Așa și cu ploaia care ne-a fost vrednic companion de drum ieri (vineri) de la cel Dop(u) al Iloaie și până la baba cea de pe apa Bistriței Aurii. Și, […]
Citește mai departe
Dacă la Iași deja miroase a vară cu trandafiri, în alte locații nu chiar distante lucrurile stau complet diferit! Cum ar fi prin cea Moldovă mai nordic-montană sau, cum le place localnicilor, Bucovina. La Cîmpulung Moldovenesc (de unde scriu, stând la relaxarea de după goană, în mașina! după ce m-a alergat ploaia pe munte!!!) e […]
Citește mai departe
Lumea vie, înainte de om (și, în mod cert, după acesta – dacă ea, lumea vie, îi va supraviețui omului!?) a fost atât de bine fundamentată în acest colț de Univers încât și-a permis extravaganțe energetice precum splendorile vizuale, fie că sunt flori, ținute nupțiale sau doar asociații de organisme. Totul în numele perpetuării speciei! […]
Citește mai departe
Treceți Prutul! acum 80 de ani a fost un imperativ dictat de dorințele nației dar și de conjunctura geopolitică. Astăzi ar fi dificil chiar numai pentru o vizită, DEH! pLandemia vieții! Și atunci, dar și acum, e greu cu drumurile! Când îți imaginezi că „va fi bine” drumul devine o chestie figurată aproape/doar pe hartă, […]
Citește mai departe
Ironia face ca locația asta, cu roșu împestrițată, să fie la margine de (fost?!) mare imperiu roșu (ușor fragmentat, dar în esența-i pur neschimbat pana la strâmtoarea Bering). Și tot ironic pare a fi și faptul că roșul, deși minunat ca evidență coloristică, să fie în plină expansiune vestică (nu degeaba in 93 unii doi […]
Citește mai departe
Chiar dacă o consider cea mai tare calitate a creierului uman, uitarea selectivă are, ca toate cele umane, metehnele ei. Iar translarea ei către colectiv, către social, duce la neant. Așa se arată curajosului călător multe locuri de prin satele noastre. Pline de locuri uitate și lăsate pradă neantului. Iar modernitatea intră, mai voit, mai […]
Citește mai departe
Ce poate face un om, „prășitor” peste circumvoluțiunile deja încinse ale celor intrați în „zodia sesiunii”, doritor de o scurtă evadare din oceanul de fier, beton, sticlă și plastic numit Dulcele Târg și din marea mișcare browniană a vehiculelor circulante peste tot? Ce poate el face spre a evada din marasmul cotidian? Aproape nimic! Sau, […]
Citește mai departe
Eroul zilei de astăzi nici măcar nu este viu, în sensul acceptat în biologie. Dar are caracter și carismă și-i roșie. Și un suflet mare care i-a permis să urmeze „potecile” adânc înfipte prin pădurea cea de „lângă casă”. Totuși, minunile sunt de petrecut la pas. Pentru care scop Dealul Holmului trebuie întâi coborât și […]
Citește mai departe
este aceea de ACASĂ! Și nu m-a dezamăgit niciodată. De ce? pentru că cel puțin două perechi de mâini s-au zbârcit trăgând din greu la crearea ei și la permanenta ei întreținere. Și este de muncă enorm, în fiecare secundă! chiar și când este zăpada mare peste ea. Părinții mei, că ale lor sunt mâinile […]
Citește mai departe