little worrier... 241
- Personale
- 26-05-2020 08:28
foto: © adina colţea ...
Citește mai departe mă ridic pe vârfuri și strâng la piept stelele care cad cu oasele crăpânde cutreier mersuri rămurite și las în urmă licurici . ...
Citește mai departea trebuit să iau furtuna de urechi și s-o dezlipesc de pe fața cerului, atât de multă lumină fulgera prin ferestre. nu de somnul meu îmi făceam griji, ci de puntea fragil arcuită între noapte și zi. bătea un vânt fără milă și ploaia furioasă o biciuia atât de tare, că se încovoia săraca […]
Citește mai departefemeia simte copilul râde clipele trec dincolo de pași rămâne dorul femeii farmecul copilei și tu ca un vas sorbindu-și lutul ținut în palme de amândouă ...
Citește mai departebuzele ploii sărută umerii păsărilor dezvelite de zbor ...
Citește mai departecad goluri din clopote sparte-n tăceri surd risipite în turnuri rămase stinghere pe cer atârnă jilave limbi nevorbite ce-alunecă peste orele fixe umbre târzii ruginite prin ochiuri de geam rătăcite trec vulturi cu zilele negre în gheare din care picură smoala vorbelor neînghițite jos în genunchii orbirii orașu-i flămând iar stăzile-și plimbă burțile goale […]
Citește mai departedeasupra pașilor văzduh și înaripare – inima mamei ...
Citește mai departeie e atunci când trupul parcă dispare și rămâi numai suflet. îmbrăcat în emoție și-n sărbătoare. ...
Citește mai departeîn liniștea ochiului desprinsă de vâsle – iubirea de aproape foto: © adina colţea ...
Citește mai departeîn brațele nopții strivite la piept împăcarea se crapă de zi din ghemul orbirii uitarea deșiră neîncepute dimineți prin fereastra deschisă pensula clipei întinde păsări sub aripi ciripinde
Citește mai departeghemotoc de vise în muguri de pași – râs de copil ...
Citește mai departeunul din pești avea ferestre atât de mari încât cerul întreg părea că se îngrămădește în ele sub tălpi în loc de scânduri pluteau niște palme uriașe care purtau dintr-o parte în alta bătăile inimii era liniște în culori ca pe o pânză pictată de Van Gogh după câteva nopți lipite între ele ferestrele […]
Citește mai departeîn brațele mizei joaca își pierde virginitatea ...
Citește mai departezorile abia crăpate din coaja nopții îi îmbrăcau zâmbetul în lumina unei noi nerăbdări, așa cum învelești pâinea caldă într-un ștegar îngălbenit de grija palmelor ocrotitoare. zâmbea mereu cu o neobosită nestare a pașilor de a-și începe cărarea. cărarea de azi. o uriașă nerăbdare îi înviora simțurile, mai ceva ca apa înmiresmată ce-i spăla […]
Citește mai departeținută în palme piatra se miră nu tace ...
Citește mai departe