Vedere din Paris. Oameni la colț de Sena... 548
- Poezie
- 05-04-2017 09:10
Râu de oraș. Orașul Paris. Râul Sena. Oameni. ...
Citește mai departeRâu de oraș. Orașul Paris. Râul Sena. Oameni. ...
Citește mai departeNu știu când și unde m-am născut, nici de ce, dar m-am maturizat repede. Atât de repede încât mi-a fost ciudă când a venit iarna și am intrat în starea de amorțire (într-o crăpătură a peretelui). Frumosul din Crăpătura Adormită, asta eram. Și mi se făcuse foame. Mi-ar fi țiuit urechile de foame (dacă aș avea urechi).
Citește mai departeExistă două categorii de bărbați și două feluri de femei. ...
Citește mai departeAm și eu viața mea, fără vreo legătură cu poveștile tâmpite despre Moș Ene. Atât că viața mea începe atunci când oamenii dorm. În rest, e la fel. Îmi imaginez și eu că sunt mai grozav decât ceilalți sau, dimpotrivă, că sunt Rățușca cea Urâtă. Faze, toane. Și, da, îmi place și mie când oamenii cu care lucrez zâmbesc. Care se trezesc dimineața și își spun: „Moaaamă, ce frumos am visat!”.
Citește mai departeTrebuia să ne întâlnim la 6. Am ajuns la și cinci. Avusesem un mic accident. Un Ford nu acordase prioritate. Când am ieșit dintre fiarele încarcerante ale mașinii, simteam o durere deasupra ochiului stâng. "Du-te naibii!", mi-a strigat șoferul Fordului. Am oprit un taxi și m-am dus la ea. Nu era gata.
Citește mai departeFetiței îi strălucesc ochii. Pentru ea, mami și tati, care au luat-o de la grădiniță, înseamnă Universul. Pentru ei aleargă pe aleile din parc, pentru ei se răsfață, se simte domnișoară. Domnul Profesor trece, urmat de un grup mare de elevi, care-i sorb cuvintele. Se vede că i-a acaparat. Îl respectă, dar e mai mult decât atât. Respectă ceea ce le spune, ceea ce îi învață. Ceea ce înseamnă el pentru ei. Doi tineri merg mână-n mână. Se privesc în ochi. Se opresc. Se sărută cu poftă. Merg mai departe, se opresc iar. Își sunt unul altuia jumătatea. Așa simt, se jură că e așa.
Citește mai departeCum trec strada oamenii muncii din Shanghai. Foto: Calin Hera ...
Citește mai departeS-a întors acasă după trei zile și trei nopți în care nu dăduse niciun semn. În prima noapte, lui Ilarion îi trecuseră prin minte cele mai negre gânduri. Nu se poate să fi dispărut așa, fără să lase măcar de înțeles că pleacă. Sigur a pățit ceva! Apoi a fost furios. Era trei dimineața. S-a gândit că ea e bine-mersi cine știe pe unde, cine știe cu cine, și el stă și perpelește ca prostu’. S-a purtat mereu frumos cu ea, iar acum...
Citește mai departe