Dana Patrascu

Articole postate de Dana Patrascu

  • Cobaii planetei din noi... 146

    Am auzit că se moare,  am auzit că te-ar duce încet ca pe-o lumânare, cu dricul, dar fără de cruce. Ei spun că ar fi izoletă, eu spun că e doar un sicriu, o lacrimă în eprubetă, și totuși nu e prea târziu. Din noi unii scapă cu bine, din noi alții merg la Iisus, murim să-nviem cu puține și multe sunt încă de spus. Am auzit că se poate să trecem prin Cer și apoi să fim un întreg peste toate, deși ne ucidem în doi. Ei spun că vom fi sănătoși dacă vom lăsa să alerge dușmanul cu ochii hidoși, Covidul cel fără de lege. Dușmanul cel crud, nevăzut, cel care ucide pe glob, cel care din noi s-a născut și nicicând nu ne va fi rob.

    Citește mai departe

  • Nu-i Corona vinovată... 138

    Mă simt strivită de cuvinte, îngenunchiată-n lacrimi mii, simt că nu pot păși-nainte printre atâtea "jucării". E timpul să-mi deschid hăinuța, să mă arunc în ai mei nori,  să dăruiesc cu lingurița, golită de atâtea ori. Mi-am pus tăcerea să vă spună că este timpul potrivit  să faceți câte-o faptă bună,  ați râs și nu m-ați auzit.

    Citește mai departe

  • Așa cum... 151

    Am vrut să fiu așa cum ceilalți​,ce m-au rănit o viață-ntreagă,n-au fost și nu vor fi nicicând. ​Am vrut să-mi legăn copilașii​așa cum eu… n-am fost vreodată,dar zilnic îmi plâng îngerașiiplecați în ceruri prea din zori. Am vrut să-mi păstrez clipa pură,așa cum mi-a fost dat s-o am,pe-o melodie… oricare alta,nu cea râvnită de mulțime,nici cea uitată lângă geam. Am vrut să-mi duc această viațăo pâlpâire de moment,în liniște și sănătate,așa cum pot, să o aștern. Am vrut să fiu o primăvară,să dăruiesc firave floricelor ce nu au timp de șoaptăși rătăcesc printre ninsori. Am vrut s-alin sufletul carepărea lovit de uragan,și mai târziu să-mi cer iertarecă l-am iubit așa cum nimeninu v-a putea să mă-nțeleagă,că-n suflet încă îl mai amo viață-ntreagă. Am vrut să mai visez o dată,doar o singură dată, și…

    Citește mai departe

  • Cel puțin odată... 144

    Cel puțin odată vreau să-ți fiu dorință,cel puțin odată să mă osândescpeste lumea asta dacă-i cu putință,cel puțin odată să mă regăsesc. Cel puțin odată să mă strângi în brațe,cel puțin odată să mă ning pufospeste culmi de suflet pline de speranțe,cel puțin o clipă să trăim frumos. Cel puțin odată să mă duci departede toată durerea care m-a-nghețat,să-mi citești în suflet ca și-n a mea carte,cel puțin odată cu adevărat.

    Citește mai departe

  • - Arta de-a zbura când iubesc -... 143

    Nici nu mai știu ce se mai poartănici n-am de gând să strălucesc,că din iubire eu fac artă...- Arta de-a zbura când iubesc -Mi s-a mai spus că nu am minte,că viața mi s-a scurs în van,dar eu pășesc doar înainte,fiindcă doar Ceru-mi e tavan.Nici nu mai știu în care carteam scris sau numai am citit,că ce-i al meu e pus de-o parte,se pare că... m-am liniștit.Mi s-a mai spus că-s numai bunăde tras pe dreapta - la relaș,că-n lumea asta doar pe Lunăexistă pentru mine naș.Nici nu mai știu din care clipăam sentimentul omenesc,dar știu că-n sufletul meu țipă- Arta de-a zbura când iubesc -

    Citește mai departe

  • Înainte... 145

    Când vei vedea că Luna plângesub șoapta stelelor zglobi,că Universul nu-i ajungeși versul mă va înrobi, Când vei vedea că plânge noaptearătăcind între DA și NU,să-mi pui în plete libertateade a visa cum visezi tu! Când vei vedea că din dorințăse va înfiripa poem,să fii, cu multă chibzuință,aici, dar fără să te chem. Să-mi aduci lumea la picioarecu tot ce are ea mai sfânt,să fim ca Luna lângă Soare,să luminăm acest pământ. Să-mi dăruiești doar o petalădin florile ce ți-au zâmbit,ca stelele ce dau năvalăîn noapta asta de granit. Când vei vedea că Luna plinăse-ascunde după trei cuvintepunându-și geana-n carantinăsă privești numai înainte.

    Citește mai departe

  • De ziua ta, copile dus la Ceruri... 149

    azi cerul nu mai are viață,  pământul... nu mai e pământ, azi lacrimile îmi îngheață în ochi și-ntreb... de ce mai sunt? azi ar fi trebuit, copile, să-ți fac un tort cât munții toți, dar nu mai ești... doar eu am zile în lumea asta... de roboți. azi ar fi trebuit să stingi  dintr-o suflare... lumânări 36... și să-nvingi o lume plină de ninsori. dar ai ales să-mi sfâșii clipa în lacrimi, fără de sfâr

    Citește mai departe

  • Acolo unde... 147

    Acolo unde numai vântul mă poartă fără să-mi doresc,acolo unde numai gândulmă duce fără să clipesc... Acolo unde noaptea-mi smulge,în miezul ei, un vis firav,acolo unde nu m-atingenimic obscen, nimic mârșav... Acolo unde ziua vinepentru a naște început,acolo unde ploaia ținedoar cât durează un sărut... Acolo lumea se opreștedin rătăcirea-n Universsă-mi savureze nebuneștefilă cu filă, vers cu vers.

    Citește mai departe

  • 8 ani... 140

    ...

    Citește mai departe

  • NeVers... 149

    Mi-am pus pe tâmple ceațasă mă aud visând,să-mi scutur dimineațade cearcăne, pe rând,pe pași, pe nepăsare,pe șoaptă și pe vis,pe noaptea-ngenunchiată,pe toate câte-am scris,pe stele fără număr,pe lacrima trunchiată,mi-am pus pe frunte noriisă te visez vreodată.Mi-am adunat tăcereala ceasul desfrunzit,să îmi ascund durereaîn tot ce-am investit,în replica din urmăa lanului de grâu,în tot ce nu se curmăși curge peste râu,se-adună în oceane,în fire de nisip,se rupe în secundefăcându-mă să țip. Mi-am despletit tristețeaîn versuri deșuchiate,să îți aștept binețeaîn fiecare noapte,dar am visat că visuls-a înecat la malși am rămas nescrisul,neversul triumfal,nedeslușitul veriicu ceața-n zori de Mai,implorând adieriisă-ți murmure ''mai stai!''

    Citește mai departe

  • Ce bine...... 143

    Ce bine că am învățat să cred în mine, Să mă ridic oricât mi-ar fi de greu, Că nu m-am risipit crezând în tine Și m-a ținut în viață Dumnezeu. Ce bine că nu mi-am făcut iluzii, Ce bine că-n minciună n-am crezut, Ce bine că mai sunt, fără perfuzii, Deschizând ochii altui început. Iar dacă mâine-mi vei ieși în caleSă-mi spui din nou că doar mi s-a părut,Că-s vinovată, că o iau la vale…Că nu-i adevărat că m-a durut… Ce bine că n-am adunat otrava Cu care mă hrăneai la prânz și-n zori, Ca și la cină… netezindu-mi tavaCu-al tău venin – un dar de sărbători . Ce bine că mai pot picta o strofă,Ce bine că mai pot gândi un vers, Ce bine că mai curg, chiar pe sub stofă,După doi ani, doi ani trăiți invers.

    Citește mai departe

  • Blestem de glie... 146

    Te blestem, țară bogată, să te-mbogățești din nou,Să te caute străinii pentru-a-mprumuta un ou!Te blestem să nu duci lipsă nici de soare nici de ger!Să te chinui, ca și mine, să așterni slove din cer! Te blestem să-ți plece fiii - în vacanță - cât poftesc!Să se-ntoarcă-aici, la muncă, pe pământul strămoșesc!Să nu duci lipsă de holde, de iubire, de... blestem,Te blestem, țara mea dragă, deși de blestem mă tem... Te blestem să nu te-atingă nicio clipă de durere!Lacrima cea mai fierbinte să-ți curgă doar de plăcere!Să ai toate la-ndemână, așa cum aveai cândva,Te blestem țară bogată, să nu știi ce-i lacrima! Să nu știi ce-i sărăcia, furtul, înșelătoria,Să nu întâlnești vreodată lașitatea sau prostia!Să îți fie noaptea-noapte, ziua să-ți fie senină,Mamele să-ți fie mame, din cer pân' la rădăcină! Tații să-și iubească pruncii ca și când i-ar fi născut...Te blestem

    Citește mai departe

  • Un dor ce nu se mai sfârșește... 147

    N-ai vrut să te ridici o clipă, numai atât… și să mă cerți c-am îndrăznit să fac risipă de lacrimi iar… și-apoi să-mi ierți obrajii care-mi ard de-o viață și sufletul acesta prost… n-ai vrut să mă privești copile și să mă iei din nou la rost…   Mi-e dor să-mi spui că va fi bine! Că totul se va liniști, că voi avea și eu odată un loc să plâng, să pot zâmbi, să fie

    Citește mai departe

  • Timpul... 147

    Timpul, cel mai bun prieten și dușmanul meu de moarte când îmi e lumea mai verde, galbenă sau ruginită, ninge, plânge, devastează și mă-mpinge mai departe unde-așteaptă trenu-n gară cu un geamantan ispită.Timpul, plâns de prunc bezmetic și-adiere de stejar frânge sufletu-n cuvinte, mângâie trupul rănit, pune lacrima pe pâine, cozonacu-n calendar, scoate-n noapte, pe fereastră, dorul cel înțepenit.Timpul, curgător din fire, fără pic de judecată se contractă, se-adâncește, ca o lamă de cuțit,se prelinge peste geamuri, pe podea... ca o prelată ce acoperă trecutul dureros de ascuțit.

    Citește mai departe

  • Înfiere din fiere... 139

    Mi-am luat versul la-ntrebărica pe-o iarbă rea și lungă,i-am pus stele-n păr, din zori,nici-un punct să nu-l ajungă.Să umble fără de zid,modelându-și suferințași lacrima... insipid,făr-a-mi tulbura credința.Să curgă pe pagini reci,să-ncălzească neîncetat,să m-asigure că-n vecide veci, va fi devotat.Mi-am luat versul la-ntrebărica pe-o haină grea și dură,să-nsoțească peste mări,peste munți, cu-a lui căldură.I-am coborât, din cer, rima,strofele le-am așezatpe platou, de unde stimasă-l ofere... moderat.Mi-am luat la subțioarăversul, să îl încălzesc,să-l ofer, să nu mai doarăniciun sunet pământesc.

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile