• img
    • Articole
    • Vizualizări

    Ionescu Toma Ion

    Conteaza in existenta mea copiii si cele 11 carti publicate pana acum. Pasarea cetii, Glont de argint, Dosarul Albastrii, Bursa ingerilor, Gusterele, Norduri, Jurnal din anul Apocalipsei, Argintarium, Din arginturile mele, Ceara si miere etc

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Ionescu Toma Ion

  • Aur şi argint... 211

      Am ascultat imnul României venind de la capătul pământului, din Ţara Soarelui Răsare, mândri pentru că acolo la Olimpiadă se întâlnesc toate privirile lumii înclinându-se gloriei, o clipă cât veşnicia. Si cât de frumoase erau fetele noastre, Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş, zâmbind fericite la împlinirea unui vis şi privind emoţionate cum se ridică tricolorul în cer pe cel mai înalt catarg.

    Citește mai departe
  • Mirobolantul Mirel... 206

     S-a aflat filosofia ofensivă de doi bani a lui Rădoi! Băiatul ăsta e un soi de Nietzsche în derivă. Succint în declaraţia lui, a vorbit după ultimul meci să-l audă naţia când trebuia să tacă! Caterincă, doar caterincă, fără niciun gol al tău în trei meciuri!...  Asta oriunde în lume e de rău!... Paşol na turbincă în trei secunde! Nu te ţii de glume. Nu-ţi bagi nasul când nu-ţi fierbe oala!

    Citește mai departe
  • Spiritul olimpic(cu mască şi fără mască)... 201

     “OK, nu avem aur, poate e şi vina noastră a sportivilor şi antrenorilor, dar numai a noastră?...” Dardani-ANA, MARIA POPESCU, Brânzici a noastră, singura medaliată olimpică de până acum(trag nădejde să nu rămână singură până la sfârşit, cu toate că am merita asta ca naţie!...), l-a făcut de oaie, mai bine zis de berbec, pe ministru sportului, îngenunchindu-l cu adevărurile vorbelor ei rostite

    Citește mai departe
  • Consideraţii de vacanţă... 232

     Cea mai neaşteptată constatare cu care rămân după excursia, încă în desfăşurare, prin Tara Haţegului, Ţara Crişurilor şi Podişul Transilvan, începută la Dunăre, continuată pe Cheile Nerei şi mai departe în sus spre Oradea, nu a fost faptul că nu am întâlnit pe parcurs în drumeţie nici un urs, şi nici frumuseţile transilvane nu m-au uimit, căci le ştiam, le-am mai văzut… Doar Oradea cu Podul

    Citește mai departe
  • Pe Cheile Nerei... 219

     Am plecat din Ilidia alungaţi de o cădere de nori şi, părăsind piscina pensiunii de unde abia de am scos copiii, ne-am aventurat pe Cheile Nerei, pentru că aşa aveam în program şi pentru că ghidul nostru acreditat dorea să bifeze în jurnalul de bord măcar parte din obiectivele unui traseu mai puţin vizitat şi bănuiam mai sălbatic.  Drumul strâmt sub acoperişul verde al pădurii urmând în răspăr

    Citește mai departe
  • Pe Clisura Dunării... 236

               Am urcat pe Clisura Dunării şi ochiul Nikonului a început să se acomodeze cu frumuseţea locurilor şi urmele istoriei. Mirajul înserării se coboară în suflete ca o lumină blândă. E multă linişte şi statornicie în curgerea molcomă a bătrânului fluviu sub privirea ocrotitoare şi vizionară a viteazului şi mândrului rege al dacilor, Decebal… 

    Citește mai departe
  • Pe scena "Dumitra"... 213

     Să spunem că ieri în Herăstrău la Muzeul Satului poezia a învins canicula, ar fi deja prea mult şi nu ne-ar crede nimeni, nemaiţinând cont că în general poezia adevărată e păşnică, nemuritoare şi nu are războaie de dus. Ar trebui să se facă demersuri (fără surle şi trompete), până nu moare planeta, poezia să fie primită alături de mişcarea pentru energie verde. Asemeni vântului, luminii solare

    Citește mai departe
  • Într-o nouă carte de critică literară... 224

     O nouă carte de critică literară apărută la editura eCreator în care autorul Nicolae Dina priveşte cu un ochi profesionist şi pune în pagină ideile dumisale provocate de lectura unor cărţi scrise de confraţi în ale literaturii. M-am bucurat să mă regăsesc cu Fotografii mişate(2020, editura eCreator) în atenţia domnului profesor, fapt pentru care ţin să-i mulţumsc!

    Citește mai departe
  • O cronică în Acolada... 225

                 Daniel Marian, un critic geamăn al poeziei pe care o însoţeşte în adnotările sale cu o înţelegere până dincolo de fiinţa ei. Mulţumiri Daniel pentru lectură şi Domului Radu Ulmeanu pentru că ne-a prilejuit îmbrăţişarea Acoladei

    Citește mai departe
  • Sistemul P sau poezia matematicii... 231

                 Am recuperat, mulţumită lui Firiţă Carp, o tabletă de-a mea publicată într-o carte omagială pe care mi-o doream în biblotecă. Am fost încântat să particip la o conferinţă a academicianului Gheorghe Păun despre sistemul matematic P, un univers creat de el, din care vă mărturisesc nu am înţeles mare lucru, dar m-a cucerit poezia lui, notându-mi pe loc impresiile...

    Citește mai departe
  • Nucul lui Titi... 230

     „Dacă nucii ar avea grade militare, atunci nucul din faţa casei care mi-a străjuit copilăria ar trebui să fie general. Uriaş cât să domine întreg câmpul tactic de luptă, sever şi riguros în uniforma lui verde, a rămas neclintit în lumea aceea fabuloasă ca o imagine neîntreruptă care mă va urmări cât timp mi se vor număra zilele şi mult mai departe sper, după ce se vor fi aşezat în file de carte.

    Citește mai departe
  • Suav anapoda. De KIKI... 229

       Privesc nonşalanţa din anii copilăriei mele şi cea a copiilor mei, cu inefabilul, dar şi infailibilul ei în acelaşi timp. Îmi aduc aminte cu încântare de un cuvânt care putea face faţă tuturor întrebărilor mai mult sau mai puţin dificile. Îl descoperisem şi abuzam de el, chiar dacă mi-ar fi fost la îndemână şi alte expresii, mai puţin enigmatice, dar fără îndoială mult mai clarificatoare ca

    Citește mai departe
  • Ştefan Mitroi în grădina MNLR... 217

     Despre Poveştile cerului, poveştile pământului, unde să serbezi mai potrivit - cuvintele caligrafiate în urma soarelui pe câmpia de un albastru senin  de o mână învrednicită “cu vârful salcâmului înflorit” din faţa casei părinteşti, într-o după amiază înaltă de vară (şi ce dacă se simţea mai mult mirosul florii de tei, tot salcâmul era de bază!),- decât la umbra din grădina MNLR, unde se

    Citește mai departe
  • Ochiul dracului... 224

     „Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine”. Pentru Dumnezeu, în ce lume trăim? Cum nu împietrim de atâta făţărnicie!? Dacă adevărul ar fi acesta, singur şi suprem, noi am fi altă lume.V-aş propune un exerciţiu simplu. Să mergem înapoi la frază, să lăsăm ghilimelele să se desprindă de text ca o fâlfâire de aripi şi să purcedem întru cercetare şi analiză sub

    Citește mai departe
  • Drum în lumină... 207

     Nu m-am gândit nicodată că s-ar putea întâmpla să vreau să scriu despre un om, despre un prieten şi să nu pot lega două fraze într-un text pe care să-l citească relaxat şi să nu se plictisească, la drum întins, singur într-o Dacie condusă de pilotul automat pe autostrada cu zece benzi, singura autostradă terminată la noi, care traversează prin Defileul Îngerilor şi ajunge la un capăt al cerului,

    Citește mai departe