Conteaza in existenta mea copiii si cele 11 carti publicate pana acum. Pasarea cetii, Glont de argint, Dosarul Albastrii, Bursa ingerilor, Gusterele, Norduri, Jurnal din anul Apocalipsei, Argintarium, Din arginturile mele, Ceara si miere etc
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Acum şase ani, în metrou,faptul e cât se poate de real şi firesc,un ins mi-a smuls gentuţaîn aglomeraţie, plină cu cărţi de senzaţie.Poezie de-a mea, mortală, de te dă pe spate,dacă din impuls o citeşti...Am fost convins că eraun critic nefritic, os domnesc de şcoală nouădin galeria cu viţă sălbatică.L-am blestemat una-două, pe cel care mi-a şterpelit cărţile,SĂ LE CITEASCĂ PE TOATE!...Le-o fi
Citește mai departe
Parcă se înbulzeau valuri deasupra norilor! Stăvilarul spulberat de puhoi se prăbuşise şi huruitul ameninţător răscolea aşezarea cerului. Un tzunami de tunete bolovănoase călca pe timpanele mele tensionate, ca şenilele unei companii de tancuri, de parcă se mutase frontul Ucrainei. Aşteptarea şi întunericul se cuibăriseră în culcuşul fricii. Scrutam temător din balcon prin geamul ce
Citește mai departe
Rar se întâmplă ca viaţa să facă dreptate şi să ofere recompense pe merit, după talentul, priceperea şi efortul depus, dar mai ales după ce construieşte şi lasă în urmă.S-a întâmplat aseară la Ovidiu, copiii lui Hagi să umple inima regelui, dar şi inimile noastre, într-o sărbătoare frumoasă a bucuriei, când în micul regat pe întinderea verde a ierbii s-a înălţat şi a prins consistenţă
Citește mai departe
Mi-a venit în minte dintr-o dată grămada ordonată a unui meci de rugby, spinările înconvoiate ale jucătorilor, legând cu otgoanele braţelor umerii în încleştarea tensionată dintre cele două capete ale unui pod mişcător, peste care într-un final ar urma să treacă în ovaţiile publicului spectator, cu pasul regal în blugi şi în geacă, regina Victoria. Printre picioarele încordate ale
Citește mai departe
(Din volumul în pregătire Fiul măslinului) Mă aflam într-o complicată eroare, listînd la-nceput o erată, pentru lucrarea mea viitoare neredactată... Concret, înălţasem un zmeu de carton să pot recepţiona sau emite sincron mesajul secret, de la sau către Dumnezeu... Dar n-am știut sǎ strunesc curenţii de aer, să fac corecţiile, pentru că vîntul mă
Citește mai departe
* O poetă obţine un important premiu pentru poezie. Îmi e cunoscut, foarte cunoscut numele respectivei poete, ca al unei vedete de cinema de pe vremuri. O cunosc şi pe ea, am văzut-o cu ani în urmă într-o gaşcă de tineri gălăgioşi de frumoşi, în Sala Oglinzilor din Casa Monteoru, fostul sediu al Uniunii Scriitorilor,
Citește mai departe
Mulţumiri Cristian Gabriel Moraru!...
Citește mai departe
De obicei când mă aşez în faţa calculatorului să scriu ceva, fără a avea prestabilit un subiect anume, întâi mă uit pe fereastră şi constat dacă timpul deschide către mine o perspectivă care să-mi sugereze un capăt de drum de la care să-mi încep excursul. Afară vremea e închisă, stă să plouă şi nu sunt semne că se luminează, să pot agăţa de creanga unui copac un lanţ pentru un scrânciob în
Citește mai departe
Îşi lăsase Dumnezeu căciula toarsă şi întoarsă, fire răsucite şi împletitede Maica Domnului,din caierul furcii eicu flori de câmp în fânul proaspăt cosit.O căpiţă cât un muntese înălţase la ăl bătrân,taica-mare Tobârlanîn curte, lângă casă.Ca un fluture zburând,n-aveam stare, mă încerca un gândca o vâlvătaieşi până să mă dumirescm-am trezit smulgând o pală de fân din mijlocul căpiţei.Cu chibritul
Citește mai departe
Vorba lui Ştefan Mitroi, măsurată, caldă, nu ştiu de ce ascultând, îmi dădea senzaţia că mă legănam în magie pe drumul luncii, în căruţa trasă de boii lui tata-mare Tobârlan, Priam şi Vânătu, pe care nici greutatea bolovanilor adunaţi de pe prundul râului Argeş nu-i putea scoate din ritm, şi nici ameninţarea cu biciul pe deasupra coarnelor, fără să-i atingă! Tata-mare scotea rar un hăis către
Citește mai departe
https://drive.google.com/file/d/11Z_3Jq8I37-F09Ssz4j-XiYWj80TxW9F/view?fbclid=IwAR2nEs036fJ1DA0mD_O3vihoyoThKksaocmUHaAWNSY1sUmzi-Tw7moW1IY...
Citește mai departe
Auzi, să mai vi să mă vezi! Aşa suna invitaţia lui Ingrid şi am crezut surprins oarecum că e o cunoştinţă mai veche ce mă ceartă cumva, că nu mi-a fost dor s-o revăd. Am realizat repede despre cine era vorba în propoziţie, amintindu-mi cum Nikonul meu zbârnâia să prindă în cadru, sub bolta de cărămidă roşie de la Tunes, în Centrul Vechi, sau la Tonka Soul Cafe, sau la Chez Gaby, fluturele acela
Citește mai departe
Mulţumiri Domnule CHISCA MARCEL...
Citește mai departe
Azi 25 aprilie 2023 încep strânsura versurilor pentru noul meu volum care probabil va avea titlul, Fiul măslinului. Am găsit şi provocarea de început… * Înţelepciunile se ţin în texte mici, sau mute… Altfel minciunile devin adevăruri revolute dar nu poţi să strici muşuroiul de furnici din umbra nucului, căutând perle cum nici să pui în gura cucului
Citește mai departe
Unchiul Gheorghe, fratele mamei, era un uriaş blând... Atât de blând şi de uriaş, că se dădea de-a rostogolul mergând cu grijă mare să nu clatine uliţa prea tare, când călca de pe un picior pe altul... Uriaş, uriaş, dar nu prea înaltul. N-ar fi fost bine să-l urci pe cântar! Suliţa i-am văzut-o prima oară întâmplător. Aşa a fost să fie! Fusesem la râu să mă scald cu văru Cornel. Ne-a strigat
Citește mai departe