Articole postate de Minicoleta

  • Copila de decembrie... 147

    atunci când ești îndrăgostit pe cerul tău plutesc nori cresc din ochi iubiri de-o iarnă dăruite dimineților limpezi din ninsoare adun alb pentru sufletul tău pur vântul e vânt nu contenește nici măcar în inimi troienite în mine te învălmășește printre gânduri calde zăpezile sunt flori dalbe la poarta sufletului miroase-a busuioc și-a gutuie coaptă între două maini muncite

    Citește mai departe
  • Maicuta draga... 151

    Măicuță dragă, sfântă Românie, Din sânul tău cresc macii de pe glie La căpătâi stejarii le stau cruce În frunze doina fiilor să-ți urce. Măicuță dragă, sfântă Românie, Crestată-ți este pâinea din jertfa pe moșie Azi apa mării spală cu valurile-i toate Durerile cu lacrimi și-o spumă de păcate. Măicuță dragă, sfântă Românie, Tu ne-ai cusut pe oase doar ie străvezie Iar din

    Citește mai departe
  • pas dezgolit de frunze... 152

    chip de floare-nrădăcinată-n litere mâna stângă rană în sensuri căutare-n fulgi de lemn cale urcă din ceruri  până în rătăcite pletele toamnei cai aleargă dezrădăcinaţi din toţi norii prin toti porii rămâne miros de răşină strivită-ntre gene tăinuite lacrimi răsfirate-n salbe reci de rouă amiezile din cântece le-am dăruit pe toate cutreierării printre toamne pedepsite cu

    Citește mai departe
  • toamna ca o întrebare... 146

    îmi cade toamna ca o rană în umblet cu zgomot de frunză însingurată al pasului rupt din zbor îmi picură ploi din degete, crizanteme ude pe ape uşor, uşor îţi chem să-ti cânte-n suflet mii de piane balade dansânde, valsul frunzelor ce pleacă lacrimi galbene din ochii albaştri ai verii tăcute, ploi aruncă vântul în umbre de nisip prin cenuşa clepsidrelor se merge aplecat pe oglinda

    Citește mai departe
  • acel Timp... 166

    Mărgele pe aţă. În spice de grâu a închis vara nopţi cu lună plină. Zvâcnesc pe sub piele, desculţe, amiezi în care-mi spun, tăcută privind umbrele:  vara încă mi-e aproape. Copilăreşte, înşiram boabe de rouă albastre pe aţa indiferenţei pentru zile ce trec. Azi respir abur de cafea în dimineţi cu brumă. Prevestesc ierni ce se cuibăresc în suflet. Una câte una, frunze mă acoperă cu

    Citește mai departe