nu mai dormisem de ani. patul nu mă mai cunoștea, iar în unele nopți în care-mi duceam trupul în el ca pe-un altar al jertfirii de tot mă-mpingea dîndu-mă jos. femeile au început să-și tencuiască fețele. luau cu ambele mîini apa din rigolele plutitoare ale cartierului și-și dădeau peste obraji stînd pe ciuci, cu coapsele […]
Citește mai departe
distanțele-s tot mai copleșitoare. genunchiu-i de vată. toate regulile sunt doar de bună purtare. aseară, în bar, dansatoarea-și pusese toate cuțitele ei de bucătărie în brațele mele. cele șapte. și-mi zîmbea fredonîndu-se. țîțele ei îmi desfăceau șerpește buzele, iar prietenii mei aplaudau feroce zbaterea mea. diminețile-s tot mai tranșante.Din categoria:art, life, poemul orașului tîrziu
Citește mai departe