Despre vicii și virtuți (1/3) Nici conștiința noastră publică și nici cea privată nu sunt suficient de rânduite pentru a secreta – spontan – niște criterii de circumscriere și de cântărire a vreunei virtuți. În România niciun viciu nu e cu adevărat taxat și nicio virtute nu e cu adevărat admirată, deși (încă) facem caz […]
Citește mai departe(răscroiri după formulările d-lui Ioan Marinescu) * Atât de fragedă! constată clientul restaurantului, după ce gustă din friptura prăjită doar pe jumătate. * E dreptul meu, a clamat sărmanul infirm, care, după amputare, a vrut să-și ia piciorul cu el acasă. * ’Tui ceara măsii, a mai apucat să suduie Icar, înainte de a se […]
Citește mai departeimaginează-ţi un oraş al anului trei mii şi dacă poţi face un astfel de execiţiu pentru că de obicei gândirea merge numai pe limite extreme suprapune forfota şi /sau liniştea existente peste agitaţia ce există într-un creier oarecare multiplică rezultatul de o sută de ori şi vei obţine o imagine a ceea ce înseamnă viaţa mea într-o clipită sute de cuvinte se bat pentru întâietate mii de frânturi de gânduri se agaţă de marginile realităţii şi totul pentru a se pierde asemeni apei în deşert la primul clipit involuntar. înşiruirea asta de cuvinte nu reuşeşte să acopere
Citește mai departeSatul și civilizația Teză. (T. Baconschi). Nu există civilizație rurală. Civilizația e derivată din civitas, adică din cetate, din spațiul bine apărat de ziduri, cu forum și monumente, cu o clasă de mijloc laborioasă și instituții complexe, cu o cultură rafinată și o deschidere competentă spre dialogul cu alteritatea. Legendarul ”țăran român” nu a rămas […]
Citește mai departeAutor:Ion Sorescu Aseară am ațipit în crâng Sub un salcâm, cărunt de floare. Mireasa rătăcită în câmp, Ascunsă-n voalul de petale. Sfioasă ai apărut în vis, Luceafărul se-aprinse-n grabă Și din salcâm cu flori a nins Miresme risipite-n iarbă. Cu un mac de fo
Citește mai departeAutor: Vera Crăciun(Galați) Liliacul se deschide… Câte stele sunt pe ram Și ce jocuri violete! Cu privirea-mi le destram. Sărut una câte una, Iar al lor parfum dulceag Mă îndeamnă să-nchid ochii… Sunt un visător pribeag. Tran
Citește mai departe...
Citește mai departe