Despre autor: Yasunari Kawabata (1899 – 1972) este primul scriitor japonez care a primit premiul Nobel pentru literatură. În tinereţe şi-a dorit să devină pictor, însă succesul primelor sale povestiri l-a determinat să se răzgândească. Până la vârsta de 15 ani îşi pierde toate rudele apropiate, lucru ce îl va influenţa profund şi-i va […]
Citește mai departeSuntem oameni ai zilei şi ai clasamentelor zilei. Apărem şi dispărem în timp, ca hit-urile fără cântec şi vers. Afirmarea omului zilei în clasamente şi statistici se naşte din patimi şi decepţii. Suntem alergaţi de mistreţii şi lupii propriilor instincte prădătoare. Ajungem înspăimântaţi la linia de sosire. Şampania volatilă, aruncată rutinier pe faţă, de lăudători de conjunctură, reaprinde doar pentru o clipă steaua hollywoodiană din frunte.
Citește mai departeUn roman despre atrocitățile lagărelor naziste, scris într-un limbaj simplu, copilăresc. Tragicul situațiilor este sporit de perspectiva ingenuă a doi copii de 9 anișori, unul german și unul evreu, care nu înțeleg ceea ce se întâmplă în jurul lor. Și totuși... pot lega o prietenie puternică, dincolo de orice bariere!O lectură pentru toate vârstele despre o realitate tristă care "nu mai trebuie să se întâmple vreodată. Nici acum și niciodată!" (avertizează autorul în ultimele rânduri ale cărții).
Citește mai departeMi s-a părut - că pașii lenți, mărunți pe stradă... că priviri și zâmbete... că atenția și gesturile... Tot și toate - închipuiri idioate! ...
Citește mai departeCiudat ... mă simt atât de obosit și totuși ceva mă împinge să nu mă odihnesc, ci să scriu. A trecut ceva timp de la ultimele rânduri așternute și deși simt durere în fiecare parte din corp nimic nu se compară cu durerea pricinuită de vorbele tale... și doare atât de tare încât aș vrea să nu mai exist. Mă întreb dacă tu știi că dintre toți pe tine te-am iubit cel mai mult și... din toți tocmai tu ai fost aceea care mi-a facut cel mai mult rău... și mai ciudat e că tot pe tine te iubesc cel mai mult deși mi-ai greșit enorm... Simt cum ard dar totuși e prima noapte când îmi e frig... dar nu ești aici să mă încălzești cu îmbrățișarea ta sau să îmi răcorești fruntea cu un sărut... Am
Citește mai departeNu pot fi alta decât eu. Aşa, nebună dar sinceră, geloasă dar drăgăstoasă, posesivă dar protectivă, invazivă dar blândă, exagerată, impulsivă, hipersensibilă, cicălitoare, insistentă, directă, singuratică... tot ce e mai rău într-o persoană care să o ai alături, dar am o iubire infinită în mine pe care aş putea să o ofer cu toată inima. Am dorinţa de viaţă în mine, care arde la orice licărire în ochii tăi, şi ţi-aş putea jura că nici o muscă nu s-ar atinge de tine ca să-ţi facă rău, atâta timp cât sunt eu prin preajmă. Dar eşti al năibii de orb ca să vezi că nu sunt monstrul
Citește mai departeCe înseamnă pentru mine Unirea? Sunt născut în Uniunea Sovietică, adeverință de naștere am, numai că să vezi… Naționalitate nu am! Ba cum să nu! Sunt moldovean! Ba… Naționalitate am, sunt moldovean, părinții îmi sunt moldoveni. Dar cum ??? Când buneii îmi sunt români ??? Cum ??? Când Neamul imi este românesc !!! Deci de naționalitate eu sunt român!... Continue Reading →
Citește mai departeO poveste de dragoste în stilul lui Mihail Drumeș, scrisă cu foarte multă sensibilitate și sfârșită tragic, trăgând un semnal de alarmă asupra capcanelor iubirii. Doi tineri ce păreau predestinați unul altuia distrug treptat, din orgoliu, legătura frumoasă, pură și intensă dintre ei, suferința instalându-se rapid și iremediabil în căminul lor. Iubirea își pierde sclipirea, se sufocă într-o societate în care arivismul și imoralitatea domină, dar..., în cele din urmă, își cere răzbunarea!Mesajul cărții, cuprins în reflecțiile unuia dintre protagoniști, pare a fi acesta: "Să nu batjocorim dragostea, cu ea nu se joacă nimeni!"
Citește mai departe