Despre speranta pe timp de ploaie

Uneori ploua peste sufletele noastre si picaturi atat de reci se preling peste fragmente din viata noastra. Suntem uzi, pierduti sufleteste, totul este diferit de cum ne asteptam noi sa fie si tremuram incapabil sa mai vedem dincolo de ziua de maine. Este greu, aproape imposibil sa mai simti atunci cand esti ud pana la piele, cand nu mai exista nici o portiune din sufletul tau uscat, ce inseamna caldura, cat de placute sunt razele soarelui. Am trecut in viata si prin astfel de momente. Dupa o relatie extrem, extrem de lunga, dar atat de toxica incat fiecare milimetru din mine era atins de otrava ei, eram ud pana in adancul sufletului meu, speriat si incapabil sa-mi mai imaginez ca viata poate avea si altfel de nuante. Ceea ce este cel mai ucigator la relatiile toxice care se perpetua pe mai multi ani, este tocmai obisnuita si toleranta la otrava. Dupa un timp, dupa ce ai trecut peste faza de furie si exasperare, ajungi ca sufletul tau sa tolereze otrava intr-un mod in care un om n...