Articole postate de Iorga Constantin

  • Despre speranta pe timp de ploaie... 460

    Uneori ploua peste sufletele noastre si picaturi atat de reci se preling peste fragmente din viata noastra. Suntem uzi, pierduti sufleteste, totul este diferit de cum ne asteptam noi sa fie si tremuram incapabil sa mai vedem dincolo de ziua … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • Sânge... 466

      Grabit, m-am agatat de coltul inimii tale. Pielea s-a desprins usor si din crapatura creata a inceput sa curga un lichid albastru precum cerneala veche din copilaria mea. Sangeram abundent, dar priveam fascinat cum picaturile se transformau in litere. … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • Fluturi... 483

      Ploaia dansa zambind printre mugurii proaspeti de ciresi. Fiecare picatura de apa aducea cu ea tone de culoare, oglindind zambetul fericit al micutelor crengute proaspat crescute. Frunzele, de un verde crud, dansau ude pana la piele, scuturandu-se nebunatice de … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • Povestea unui copac... 441

    Imi amintesc cand eram doar un puiet firav, cu un trunchi subtire, indoit de multele furtuni ce-mi testau rezistenta. Defapt e mult spus chiar si un puiet. Mai degraba o crenguta plantata pe un pamant arid ce se incapatana sa … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • Cafenea... 506

    Cafenea Imi placea sa colind pe stradutele intortochiate din acest cartier vechi al orasului. Soarele imi mangaia umerii si o briza superba de primvara imi rascolea plamanii. Pomii infloriti proaspat, casele prafuite de timp, dar foarte ingrijite, totul conturau un … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • A magical world... 516

    Pasea usor prin iarba proaspata imbatat de frumusetea florilor necunoscute, multicolore ce aveau un miros straniu, destul de puternic incat sa-l simta de acolo din seaua calului. Incearca sa le priveasca cu atentie, dar cumva, nici el neintelegand cum, se … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • Poveste de iarna... 501

    Scrancetul surd al lemnului de brad ce dansa nebun in semineul din mijlocul livingului acoperea usor sunetul respiratie ce-mi gadila atat de placut urechea. O priveam flamand, cu aceeasi voluptate pe care am avut-o dintotdeauna. Ana avea o frumusete stranie. … Continuă lectura →

    Citește mai departe