LUI CIPRIAN PORUMBESCU

Ascult cum cade o privireÎn liniştea pietrei din noiCum adunată-n snopii cruziTace-o vioară peste duzi.Mi-aştept privirile-napoiŞi-nchid câmpiile în mâiniCu orizonturi necuprinseCu ciutura fântânii neatinse.