Cosmin Verde

Articole postate de Cosmin Verde

  • Daţi-mi un trup, voi munţilor - Lucian Blaga... 29

    Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,şi totuşiflori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,căci lutul tău slabmi-e prea strâmt pentru straşnicul sufletce-l port. Daţi-mi un trup,voi munţilor,mărilor,daţi-mi alt trup să-mi descarc nebuniaîn plin!Pământule larg, fii trunchiul meu,fii pieptul acestei năprasnice inimi,prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmosauzi-s-ar atuncea măreţii mei paşişi-aş apare năvalnic şi libercum sunt,pământule sfânt. Când as iubi,mi-aş întinde spre cer toate mărileca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,spre cer,să-l cuprind,mijlocul să-i frâng,să-i sărut sclipitoarele stele. Când aş urî,aş zdrobi sub picioarele mele de stâncăbieţi soricălătorişi poate-aş zâmbi. Dar numai pe tine te am, trecătorul meu tr

    Citește mai departe

  • Grădinar în Rai - Nicolae Băciuț... 100

    Nu-ți cer nimic. De ce ți-aș cere ?Când Doamne, singur știi ce vrem!Zăpezii cum să-i ceri sa fie albă,Iar ierbii, cum să-i ceri să fie verde?Iar sforii, cum să-i ceri să fie ghem? Nimic nu-ți cer. Mi-ajunge viațaDin care-mi iei câte puțin.Nici strugurilor nu le ceri să fie vin.Nici soarelui să uite dimineața. Nu-ți cer nimic la Judecata de Apoi,Din mine, dacă mă ridic,Nu voi fi singur: suntem DOI!Nu-ți cer nimic.Dar dacă totuși vrei ceva să-mi daiSă mă faci, Doamne, grădinar în RAI!

    Citește mai departe

  • De-ai ieși din mormânt între noi - Aron Cotruș 232

    De-ai ieși din mormânt între noi și-ai vedea atâția moți zdrențuroși pe munții goi și neamul întreg flămând ca acu, ce-ai zice, Horia, tu?!... Te-ai jelui, ai doini din fluier, ori ai da un nou, și lung, și roșu șuier, munții toți să se cutremure, liftele câmpiei să tremure, să le vezi îngrozite, de pe culmea-ți săracă, din ale belșugului târguri cum pleacă?!... De-ai trăi tu

    Citește mai departe

  • Plouă - George Topârceanu... 223

    Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ţine ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă. În faptul zilei, streşinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată soarele sărac. De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă, N-apuci a scoate nasul din cerdac, Că până la întoarcere, - te udă. Există şi răstimpuri când se moaie, Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus, Şi cerul câte-oleacă, spre apus, Se luminează puţintel - a ploaie. Atunci se cheamă că e timp frumos (Măcar că tot mai cade-un pic de bură), Dar fumul din ogeac se lasă-n jos, Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...

    Citește mai departe

  • Labuntur Anni - Radu Gyr... 222

    Aşa trec în fuga lor, Radule, Radule, anii,ca ieri culegeam tot văzduhul pe spade fierbinţişi iată-ne azi, potoliţi întru răni şi strădanii,uncheşi înţelepţi, pe obraji cu surâsuri cuminţi. Ca ieri, muşcam lacomi din lume ca dintr-o gutuie,ca ieri, ascundeam curcubeie sub şepci de şcolari;iar azi măsurăm tot egal şi ce e şi ce nu e,căci zborul şi praful le-am pus pe acelaşi cântar. De mult am închis şi suspinul şi lacrima-n ladă,de mult, nu mai frângem genunchi pe câte s-au dus,iar dacă-n ferestre mai vin umbre vechi să ne vadă,ne află zâmbind, împăcaţi în solemnul apus. Azi nu ne mândrim cu victorii cândva adunate,ci doar cu durerea în care am fiert şi-am şezut.

    Citește mai departe

  • Voi n-ați fost cu noi în celule - Radu Gyr... 231

    Voi n-ați fost cu noi în celulesa știți ce e viața de bezne, sub ghiare de fiară, cu guri nesătule, voi nu știți ce-i omul când prinde să urle, strivit de cătușe la glezne. Voi n-ați plâns în palme, fierbinte, străpunși de cuțitul trădării.Sub cer fără stele, în drum spre morminte, voi n-ați dus povara durerilor sfintespre slava si binele țării. În cântec cu noi laolaltătrecând printre umbre pereții, voi n-ați cunoscut frumusețea înaltăcum dorul irumpe, cum inima saltăgonind dupa harfele vietii. Ce-i munca de brațe plăpânde, ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru, cum scârțâie osul când frigul pătrunde,

    Citește mai departe

  • Identitate - Radu Gyr... 226

    Eşti, Doamne bun, eu pământean şi rău!În dragoste nu-Ţi seamăn nici în milă,dar după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă. Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,nici tălpile străpunse de piroane,dar Tu mă faci părtaş în răstignirisă-Ţi tot îngân osânda la icoane. Sfinţit de cruci pe care nu le-am vrutşi de-nvieri pe care nu le-aş cere,nu ştiu, Tu te cobori la mine-n lut,sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere? Cu necerșită slavă Tu mă încarcişi-n cuie când sfinţenia mă frânge,oftând mă uit la rănile prea largişi-Ţi cresc alături, sânge după sânge.

    Citește mai departe

  • Crezul - Radu Gyr... 236

    Puneți-mi lanțuri și cătușesă sune scrâșnetul hainsi mii de lacate la uşe, eu tot ceea ce-am fost rămân. Surpați asupră-mi munți și apeputeți chiar să mă spânzurați.Cu grele, negre târnăcoape, credința nu mi-o sfărâmați. Târâți-mă de vreți sub șanțuriși îngropați-mi trupul stins.Eu sorb ca Făt-Frumos, din lanțuriputeri adânci de neînvins. Puteți să năpustiți tot iadulca sa mă frângă până-n miez.Eu stau în viscole ca bradulși tare, tare ca un crez.

    Citește mai departe

  • Antiteze - Radu Gyr... 234

     N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi;surâd numai acei care suspină. Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai,cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după un colţ de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazicu fruntea grea, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e c-ai murit în lacrima de-aseară.

    Citește mai departe

  • Îndemn la luptă - Radu Gyr... 228

     Nu dor nici luptele pierdute,nici rănile din piept nu dor,cum dor acele brațe slutecare să lupte nu mai vor. Când inima în piept îți cântăce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântăcând te ridici c-un steag mai sus? Înfrânt nu ești atunci când sângeri,nici ochii când în lacrimi ți-s.Adevăratele înfrângerisunt renunțările la vis.

    Citește mai departe

  • Metanie - Radu Gyr... 228

    Doamne, fă din suferințăpod de aur, pod înalt,Și din lacrimă, velință,ca pe-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte,faguri facă-se și vin.Din înfrângeri, scări și trepte;din căderi, urcuș alpin. Din otrava pusă-n cană,fă miresme ce nu pier.Și din fiecare rană,o cădelniță spre cer. Și din orișice dezastrusau crepuscul stins în piept,Doamne, fă lăstun albastruși dă zâmbet înțelept.

    Citește mai departe

  • Balada trecerii prin spini - George Țărnea... 231

    Nu am ce să-ţi mai cer,După cât te-ai schimbatSub alt colţ de cerAlte clopote bat…Suntem doar doi străiniCare nu-şi mai vorbescPrintre atâţia spiniCum să-ţi spun ‘te iubesc’ ?Cum să-ţi spun ‘te iubesc’ ?Ţie ţi-a trecut iubirea,Mie mi-a trecut uimirea,Ţie ţi-a rămas lumina,Mie lacrima şi vina…Nu am ce să mai fac,Prea departe te-ai dus…Şi îmi vine să tacDupă ce ai apus…Suntem doar doi străiniCare nu-şi mai vorbescPrintre atâţia spiniCum să-ţi spun ‘te iubesc’ ?Cum să-ţi spun ‘te iubesc’ ?

    Citește mai departe

  • Reflex 111 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire” 220

    Iubito, câtă lume între noi!Numărători de ploi, din doi în doi,Şi, dintr-un ochi de dor, necunoscut,Câte zăpezi pe buze ne-au crescut!Ascultă-mă şi lasă-mă să strig…Mi-e frică de-ntâmplare şi de frigŞi nu mai vreau să ştiu, pân-la sfârşit,Cine-a iubit frumos, cine-a greşit,Cine-a făcut spre noapte primul pas,Cine-a plecat din joc, cine-a rămas,Cine şi-a smuls pereţii, rând pe rând,Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând,Cine-a pierdut şi cine-a câştigat –De toate-nlănţuit sau dezlegat…Când am să uit cum sună glasul tău,Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău…Şi cum să pot sub stele înnopta,Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?Numărători de ploi, din doi în doi,Iubito, câtă lume între noi!...

    Citește mai departe

  • Reflex 94 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire” 227

    Întrebă-mă şi-am să-ţi răspund, cât potDe-adevărat, de tandru şi de totDespre cum stăm noi doi, de-o vară doarPe-acelaşi paralitic balansoar,Exasperaţi de dor şi de serbări,Dar evităm să punem întrebări,De parcă, mulţumiţi cu cât avemUităm, încet, ce-am fi putut să vrem.

    Citește mai departe

  • Reflex 36 - George Ţărnea, „Exerciții de iubire” 218

    Frământ în palme cântătoru-ţi lutPână ating un sunet absolutŞi-abia atunci, pot spune că te ştiuEliberată dintr-un somn pustiu,Ca să-nflorească toată carnea ta,De parcă şi tăcerea ar cânta.

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile