Îmi place să cred că, prin cuvinte sau imagini, putem eterniza clipe sau stări de suflet... www.adinacoltea.wordpress.com
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Locuiesc într-un capăt de lume pe partea unde pământul se curbează înspre Tropicul Capricornului acolo unde, dacă râzi în hohote, râsul tău lunecă la vale printre copaci și prin casele oamenilor și nu se mai oprește decât dacă îl prinde cineva, cineva care începe să râdă ca tine. Iar când îți ridici brațele ca să […]
Citește mai departe
Scrisul uneori e ca pusul pe iarnă – alegi cu migală bucăți din tine, le învelești în cuvinte și le pui într-un fel de borcane etichetate pe ani sau trăiri și le pui la păstrat pe rafturi imaginare într-o cămară cu amintiri. De data asta eu am simțit nevoia de a scrie ca atunci când […]
Citește mai departe
Ai văzut vreodată o girafă vânată de cinci leoaice? Pământul se învârte de trei ori mai repede sub alergarea ei Iar colbul, vai, colbul se ridică de parcă ar naște dintr-însul o nouă planetă, atât de aprig se teme și el. Apoi mi-am amintit ochii leoaicei, ochii aceia în care vrei să te pierzi cu […]
Citește mai departe
ca într-o plasă se zbatefluturele între petaleo plasă de circ – credea –în care salturile nereuşite erau prinseîn siguranţădar plasa nu era de faptdecât un pumn de floarecare la rândul ei credeacă e mult mai mare în poala zilei se lasă noapteaca într-o plasăîn care visele ţinute-n palmese aşază ca fluturiila masă
Citește mai departe
Melcul Mitică avea un ochi mai lung și unul mai scurt. Asta pentru că la ăla scurt avea un început de cataractă. Lui Mitică-i plăcea să-și vâre ochiul lung peste tot. Într-o zi, târându-se alene prin iarba dimineții găsi o cireașă ușor scobită pe-o parte. Atras de necunoscut, își lungi ochiul lung și alunecă înăuntru. […]
Citește mai departe
pentru mine momentul artificiilor în noaptea de revelion este clipa în care gândurile se opresc și la fel toate îngrijorările, lăsând numai speranțele să răbufnească, zgomotos și înalt, ca o explozie de încredere pentru orice va urma. e minunată clipa miezului de noapte și zâmbetul adânc privind în sus, cu toate rădăcinile…speranțe vii și vise […]
Citește mai departe
Textul asta l-am îndrăgit din prima clipă. Poate și din cauza faptului că l-am cunoscut pe unQ Liviu ca pe o statuie vie, care mi-a marcat copilăria și o bună parte din tinerețe, dar mai ales pentru adânca bucurie cu care am descoperit ce condei bun are fratele meu. Avea… Acum mi-e dragă scrierea asta ca o amintire neprețuită rămasă în urma cuiva drag. Am căutat-o îndelung și am găsit-o aproape când nu mai aveam nicio speranță. De aceea o aștern aici, să îmi fie la îndemâna sufletului și din dorința de a o împărți cu lumea, ca pe o poveste simpatică, deși profundă, care poate îndulci cafeaua vreunei dimineți sau poate înstela nopțile târzii ale cititorilor de bloguri, cine știe… „Prima noapte acasă. Sau a doua, sau a zecea, dar, după […]
Citește mai departe
dimineața chiar înainte să te trezești treci printr-un petec de lumină ca o cameră imaculată fără uși, fără ferestre fără niciun miez de realitate acolo și numai atunci pentru o picătură de timp cât o gămălie de ac ce se azvârle privirii licărind ascunse găsiri acolo te vezi pe tine dezvelit de orice învelișuri și intuiești pentru o fracțiune de clipă cine îți ești…
Citește mai departe
Am parcat pe o străduță lăturalnică, între blocuri și magazine presărate alandala, ca bulinele colorate pe tortul glazurat. Aveam motorul încă pornit, când un puști m-a întrebat din gesturi dacă vreau să-mi spele mașina. Avea o privire cuminte sub o imensă aură de bun simț. L-am întrebat cât cere și mi-a răspuns modest: 15 […]
Citește mai departe
Tolanită în iarba gândului cu mâinile sprijinite de stele fac un fel de flotări pushups le mai spune (într-o altă lume) adică împing în susul vederii greutatea simţirii eu aş vrea să cad – îmi şopteşte o stea de sub palmă zgândărindu-mi echilibrul cazi – îi spun cu pretinsă indiferenţă ridicând mâna să-i fac […]
Citește mai departe
De când am auzit vorba asta, o port la gâtul pașilor ca pe o obsesie sclipitoare. Ca pe un talisman cu chip de bolovan, de la care încă mai sper că are să-mi cumpăteze uneori “fără măsura” ce pândește la fiecare pas, ca o stea căzătoare gata să piară de dragul unei sclipiri fulgerătoare. […]
Citește mai departe
tu niciodată nu îți tolăneşti vederea în brațele oglinzii mă dojeni îngerul şchiop războind aerul cu o cârjă improvizată iar inima ta e mereu dată mult peste cap pentru ca tu îți eşti doar o măsură a bunăstării lumii ce crezi că rămâne în urma ta dacă îți umbli mersul aşa? aripi – i-am […]
Citește mai departe
viața – o trestie prin care poate privi doar un singur ochi ...
Citește mai departe