Am scris cred undeva că Dostoievsky este un soi de Shakespeare al popoarelor slave. În „Umiliți și obidiți” începe cu tema din Romeo și Julieta. Aparent, avem un tânăr de familie nobilă care se iubește iremediabil cu o tânără de familie modestă. În timp, constatăm că totul se rezumă a fi un act ratat: „Ce […]
Citește mai departe
Cel mai complex și mai misterios personaj din David Copperfield rămâne Uriah Heep. Caracterul lui Steerforth este oarecum previzibil, încă din momentul în care îl confruntă pe domnul Mell și are grijă ca acesta să fie concediat: respectuos dar arogant, Steerforth este un agent al haosului. După scena în care fuge cu Emily apoi o […]
Citește mai departe
Alertă de spoiler: ăla musculos de era mirele o violase de fapt pe sora miresei. Și îl omoară sora lu băiețelu’ de l-a omorât el cand era mai tânăr. Ce sa zic… un roman polițist cu evidente influențe Agatha Christie-ene care desi este scris din perspectiva personajelor (asta fiind nota de așa-zisă originalitate a autoarei) […]
Citește mai departe
Cand am început să citesc romanul ăsta mi-am adus aminte nu știu cum de „Marile speranțe” a lui Dickens. Dar după ce am trecut etapa violențelor familiale mi-am dat seama că se vrea un bildungsroman pe repede-nainte, ca un „Little Women” postat pe facebook. Veți descoperi niște descrieri foarte frumoase în schimb imposibil de reprodus […]
Citește mai departe
nu este un roman. Este o poezie. E greșit să-l punem pe Ove să concureze cu vreun personaj al lui Dickens. Ove nu este un caracter al lui La Bruyere. Ove este poezia piulițelor, a cheilor fixe si a imbinarilor perfecte atunci cand repari ceva. Ove nu e doar laitmotiv. Ove are cadență, ritmul lui […]
Citește mai departe
Cel mai complet, complex și prin urmare reușit roman românesc. Singura scriitură românească în care protagonistul nu este nici misogin, nici psihopat. Sursa de inspirație a celui mai iubit dintre pământeni, epigonul ludic al stilului dostoievskian învăluit în manta misticismului. Bine… de fapt personajele masculine ale lui Eliade nu au un aer românesc. Femeile sunt […]
Citește mai departe
Spunea într-un interviu Denzel Washington ca e mereu de preferat un regizor nergu să facă filme despre negri. Nu din motive rasiale, ci din motive culturale – și dădea un exemplu fondator: Steven Spielberg ar fi putut să regizeze Goodfellas (sau Casino, adaug eu…) și Scorseze ar fi putut să regizeze Lista lui Schindler dar […]
Citește mai departe
Când am citit prima dată „Demonii” tu erai o blondă cu ochii mari albaștrii îndrăgostită de un chitarist student la actorie iar eu eram un pârlit slăbănog tuns militărește coleg de liceu cu fratele tău… Ți-am spus atunci într-un moment de efuziune dramatică și demonstrativă cât de idiot a fost Dostoievsky să îl sinucidă pe […]
Citește mai departe
Poveste dacilor este mai tristă decât vrem noi să recunoaștem, și puține sunt motivele de mândrie: este o istorie a amibițiilor inutile și stupide care au dus la pierdere a foarte multe vieți. Din cauza asta romanul ăsta nu va fi niciodată promovat de vreun neo-dac liber apărător al piramidelor energetice de prin Bucegi sau […]
Citește mai departe
„Ai citit literatura rusă?” – sau “Ai citit clasicii ruși?” Nu știu de ce întrebarea asta a avut mereu ceva greu în ea, ca și cum undeva pe cer ar apărea chipurile bărboase sau mustăcioase ale unor dumnezei care cunosc atât de multe lucruri despre spiritul uman încât ești un vierme nedemn de milă dacă […]
Citește mai departe
Fight Club este capitolul nescris din “Mitul lui Sisif”. Este o carte despre lucrurile pe care nu le vrei dar totuți le faci pentru că așa trebuie. Sigur, e la îndemână să spui că e ceva psihologic pe-acolo. Oricum, scriitura nu e ușoară, iar povestea foarte neclară. Faptul că s-a făcut un film a ajutat […]
Citește mai departe
Să nu vă așteptați ca „Istoria sexualității” a lui Michel Foucault să fie o poveste spumoasă a practicilor sexuale din cele mai vechi timpuri și până în prezent. De fapt, incepe ca o compilație de scrieri mai degrabă antropologice despre evoluția noțiunii de sex în secolele XVI – XIX apoi sfârsește analizând lamentabil și exagerat […]
Citește mai departe
Spre deosebire de “Imperecherea în captivitate” (sau “Inteligența erotica” – cum incomplet a fost tradusă în limba română) în această continuare a poveștilor despre sex și infidelitate descoperim o autoare mult mai matură, mai degrabă literată decât psiholoagă, cu un discurs eseistic inspirat oarecum de conferintele lui Alain de Botton. (Eu tot vreau sa-i vad […]
Citește mai departe
Las câteva observații despre o carte de sper să devină undeva într-un viitor imaginat parte din programa obligatorie de liceu. Nu de alta, dar pot exista povești cutremurătoare care să vină și din partea unor autori contemporani, nu e musai să rămânem fideli zbuciumurilor dostoievskiene pretinzând că ele simbolizează maximul de trăire umană. Evit să […]
Citește mai departe
În acest roman autoarea ne amintește că orice război (sau chiar și un simplu conflict) are un adevăr de mijloc pe care îl ascund rușinate ambele tabere. Să fie oare adevărat că nu toate cadrele erau chitite sa facă rău? Să fie oare credibil faptul că uneori pentru a face binele trebuia să semnezi un […]
Citește mai departe