• Ferestre... 263

    Poveşti de viaţă spuse în şoaptăLumini incolore sau culoriDreptunghiuri mici, dreptunghiuri mariAsemeni sufletelor noastreBecuri aprinse, becuri stinseViaţă şi moarte la un locIubire şi ură în geometrie simplăGânduri şi coşmaruri în miez de noapteZâmbete şi certuri din nimicTrădări şi împăcări ca ploile de varăSunt aliniate cu toate pe tabla vieţii©CosteaMircea, 16- 01 - 2011

    Citește mai departe
  • Nu am reacţie...... 232

    Teo a murit în Colectiv. Nu ştiu cum să reacţionez la aşa ceva. Nu pot avea reacţie. Este o lume mult prea ciudată pe care am obosit să fac eforturi să o mai înţeleg.Dacă nu luam medicamente puternice pentru răceală mă puneam să beau în momentul ăsta. Am o ieşire obositoare din ţară şi trebuie să fiu bine până luni. Dumneavoastră ce părere aveţi?Teo era un copil, că nu se băga în seamă cu toţi nu o face rea.  Îi plăceau pinguinii, Nikon, ciocolata deşi nu avea voie de la medic. Fotografia şi Londra erau pentru ea evadarea din cotidianul stresant.Şi eu eram reţinut până acum câţiva ani să vorbesc cu toţi oamenii. O să revin şi o să fiu la fel. Prefer să

    Citește mai departe
  • Extrase din cartea lui Corneliu Zelea Codreanu “Pentru Legionari” si Cărticica șefului de cuib 295

    ...

    Citește mai departe
  • Aleg sa traiesc - suport emotional in cancer si alte afectiuni grave 315

    Disparitia simptomului (in urma administrarii tratamentului ­medicamentos, a unei interventii chirurgicale ori chiar a unei psihoterapii de scurta durata) reprezinta doar o etapa in ­procesul de vindecare sau de ameliorare a bolii. Disparitia ­simptomului nu echivaleaza neaparat cu disparitia suferintei, cu schimbarea, cu ­imbuna­tatirea reala a vietii individului; caci, asa cum poate stim deja, orice simptom are o cauza, de cele mai multe ori bine ascunsa. Atata timp cat nu investigam acea cauza sau acele cauze bine ascunse - negandite/nevorbite vreodata -, avem toate sansele ca suferinta sa se manifeste din nou, la un interval de timp oarecare, prin acelasi simptom sau prin altul

    Citește mai departe
  • Visul drumul spre tine insuti -atelier interactiv de dezvoltare personala 325

    ...

    Citește mai departe
  • Un pas după miezul nopţii...... 310

    ...

    Citește mai departe
  • Despre Mica Unire, pe înțelesul celor mici... 270

           Abordarea temelor de factură istorică și culturală la grădiniță se dovedește , nu de puține ori, un demers dificil, prin  situarea într-un timp îndepărtat a evenimentelor, ceea ce le face inaccesibile observației directe, dar și prin natura abstractă a termenilor vehiculați. Copiii reconstruiesc cu greu în imaginație realități trecute, sesizează cu dificultate sensul unor […]

    Citește mai departe
  • CELE MAI FRUMOASE PLANSE DE COLORAT CU PESTI... 270

    Planse de colorat cu pesti gasiti mai jos. Pestisorii pot fi colorati, pictati sau decorati. Aceste imagini sunt postate special pentru prichindeii iubitori de animale subacvatice. 1 / 2/ 3 /...

    Citește mai departe
  • The clone... 239

    When I was little, I wished to be like the others. Physically, I was the same like my little colleagues, but apparently my thoughts moved me away from them.My mind created sci-fi stories about the future. I saw myself as a doctor, I wanted to cure people, to give hope to humanity. Now I am a programmer and I make softs for robots. Is any difference between a robot and me? Not so much. The technology advanced so much that I can't figure it out if I am staying in front of a robot or a person. When I felt lonely I used to talk with computers, it seemed to be better understood. The robot was more empathic than my closest friend. I used to love her, but she couldn't understand my deepest thoughts, or she was not interested. I could ask "her" questions about anything, and his intelligence was unlimited. Also, I like her sense of humour.Now I am dependent on my phone, I use it everywhere, and I would feel lost without it. The phone saved my life.When I

    Citește mai departe
  • Sens... 241

    Era un joc fara sfarsit. Mereu rece, mereu la extreme , niciodata fericita.Am obosit. Alerg dupa pasiune , iar aceasta fuge de mine. Candva era si in aerul pe care il respiram. Acum sunt dependenta si disperata dupa emotii, trairi, dupa pasiune, dar nu simt nimic.Uneori imi pare ca totul a fost o iluzie, ca eu nu am gandit cum am gandit, ca eu nu am fost ce am fost.Ce a dus la moartea pasiunii? Visele spulberate, esecurile repetate si experimentarea vietii in toate aspectele ei.Simteam moartea vechiului si a amintirilor cu care nu ma mai identificam. Vag imi aduceam aminte de unele lucruri traite, dar nu mai percepeam ca inainte. Dragostea isi pierduse sensul pentru mine. Nu mai puteam intelege cum se simte, ce este si incepeam sa cred ca nu exista ca totul fusese o iluzie.O dulce iluzie amara. Pentru mine acum exista doar niste stari umane: placere, dezgust si frica.Pana si placerea nu mai este ce a fost. Tindeam sa mai simt ce am simtit candva,

    Citește mai departe