• istoria tocului... 208

    Se pare că tocurile au luat amploare când au fost folosite de armata persană. Tipa asta, armata persană, a avut succes nebun sute de ani. Deci inainte de confruntări, examene etc, neapărat tocuri. Ca să nu mai zic de Ludovic XIV care, datorită tocurilor, a putut fi şeful Franței 72 de ani.

    Citește mai departe
  • paranoia... 203

    Va scot putin din narcisismele si lingusirile matinale cu un pont gratuit, de data asta: vreti sa verificati daca cineva va priveste insistent? Oarecum rasuciti-va fatza catre acea persoana si cascati. Daca si persoana casca, e clar ca sta cu pleoapa pe voi. Daca nu casca, consultati de urgenta un psihiatru, un urolog

    Citește mai departe
  • Constantin Stancu: Călătoria lui Raul Constantinescu în spațiotimp (Fragment din cartea Arhivele de la Hațeg. Monografii, legende și vivisecții) 438

    ...

    Citește mai departe
  • Recenzie: Moartea stranie a Europei – imigratie, identitate si islam 447

                                                                                                          7 septembrie 2017   RECENZIE DE CARTE - SUICIDUL EUROPEI   Auzim si citim deseori expresia – “Europa se sinucide”! Nu e o expresie noua si a fost scrisa, rostita si repetata de mai bine de o suta de ani de catre politicieni, scriitori si dictatori si din perspective filosofice si ideologice diverse. Nu se stie exact cine a conceput fraza ori notiunea, dar ele apar si reapar frecvent in multe din cartile despre Europa care au fost scrise in Secolul XX ori se scriu astazi. Fraza pare a fi repetata tot mai des mai ales in cartile publicate in ultimii ani. Ultimul exemplu e cartea tocmai publicata a britanicului Douglas Murray,

    Citește mai departe
  • pe noi ne desparte o lume... 419

    Dumnezeu a rânduit lumea cu rosturi şi pe mine cu un rost despărţindu-ne drumurile aşa cum se desparte carnea de os cu sânge şi multă durere cum numai rugul aprins mai gustă din dulceaţa ofrandei tăcute sunt dimineţile în care cuvintele mă pătrund sfâşiindu-mi sufletul a chemare voi aveţi toată poezia lumii iar eu nu mă am decât pe mine abandonat într-o aşteptare mai lungă decât toată apocalipsa dincolo de nori în marea sală a cerului cuvintele s-au întrunit să dezbată ultimele rime încrucişate

    Citește mai departe
  • Alte trei haiku de septembrie... 501

    Toamnă bucureșteană © Daniel Onaca o haită toamna – ciosvârta azvârlită chiar pe bordură * amiaza mare – câine culcat pe-o rână lângă tomberon * lătrături noaptea – hoț întors acasă cu mâinile goaleDin categoria:Haiku

    Citește mai departe
  • poate că... odată... 404

    atunci când va fi timpul mă voi trezi într-o mare de pastă amorfă din care iese în acelaşi timp mâna care scrie şi mâna care traduce mâna celui care ştie să schimbe cuvintele la o rată de schimb avantajoasă şi mâna celui care ştie să culeagă cuvintele zidind peretele unui nou turn Babel şi în acea pastă amorfă dar supercreatoare vom fi şi eu şi tu şi noi fără ipocrizie şi fără false pudori dar... ce ciudat de fiecare dată, dimineaţa când mă trezesc, văd în jur femei girafă ce-şi înalţă mândre gâtul printre petice pătate aşteptând lasciv trecerea orelor-spectatori într-o expoziţie abandonată barbaţi caracatiţă cu trupul plin de ventuze otr

    Citește mai departe
  • Șapte chei la șapte porți... 385

    2. Cosmin și tărâmul fericirii (III) Locul în care Cosmin se pomeni după întâmplarea din urmă, era, dacă nu chiar raiul, atunci oglinda lui. Toate în jur păreau muiate în galben, alb şi albastru iar el stătea tolănit pe un norişor moale ca bumbacul. În preajma sa pluteau nori aidoma celui pe care stătea el, […]

    Citește mai departe
  • gaura de vierme... 404

    ca să ajungi în ţara minunilor trebuie să cazi mai întâi în hău sau măcar o vântoasă să te ia pe sus ca pe-o frunză galbenă dar pentru mine, nici raiul şi nici iadul nu şi-au plătit taxa de gps man, aşteptam să vină toamna ca să te mai văd la faţa cuvântului să mă bucur de rime închipuite şi de vise în care îngerii urcă şi coboară scara lui Iacov cu zilele rămase până la marea judecată eu ce fac? mai nimic... încerc de fiecare dată să ridic un castel din cărţi de joc dar pasienţele rămase-n aşteptare bat din picior şi ameninţă că mă lasă baltă atunci când nu mă regăse

    Citește mai departe
  • întrebări şi pustiu... 480

    eu când o să plec? Duminică şi când e duminică? prietenul meu le încântă adresându-li-se suav Domniţă şi toate, indiferent de vârstă cad secerate iar răsuflarea urcă şi coboară asimptotic şi haotic oare merită să încerc formula asta sau e doar vorba de intonaţie? bucătăria răsuflă uşurată, a suportat tot chinul naşterii fără blesteme şi eşecuri aburi voluptoşi părăsesc scena unduindu-şi şoldurile în timp ce noua jertfă jubilează inconştient

    Citește mai departe