Literatura

  • Doar vorbe ȋn neant... 204

    Văd dincolo, mereu dincolo de orice, dincolo de aparenţe, dincolo de ochii goi si de sufletul sterp al oricui, dar mai presus de toate văd dincolo de cuvinte. Văd pasiuni ascunse, licăriri absurde ȋn ochi abisali ce mă fac să tresar. Văd tot și citesc ȋn cuvinte nescrise, ȋn versuri ce nu rimează, ȋn vorbe ce nu au fost niciodată spuse, citesc totul ȋn liniște, ȋn liniștea aceea care ȋţi face urechile să ţiuie. Găsesc tot ceea ce am nevoie ȋn neant, văd dincolo de ȋntuneric licăriri ce nu există, citesc pe buzele tale toate vorbele nespuse și ȋn tăcerea ta de zi cu zi aud tot ceea ce ai fi vrut vreodată să spui și n-ai putut. Ȋţi scriu in neant doar

    Citește mai departe

  • Povestea Sarei VIII... 189

    Au trecut zile și nopţi la rând ȋn care jurnalul nu-i mai răspunsese, nopţi ȋntregi ȋn care nu ȋi putea sta gândul decât la el, imaginea aceea fantomatică, silueta aceea neagră pe care o zărise ȋn noaptea aceea printre gene. Era incredibil cât de mult pătrunsese ȋn sufletul ei, cât de mult pot ȋnsemna câteva cuvinte bine alese, ȋncurajările din fiecare rând, cat de multe reușea să ȋnţeleagă din cuvintele ei strălucitoare aparent ȋnșiruite fără sens. Răsfoi din nou jurnalul și găsi din nou aceleași pagini albe, același gol pe care ȋl simţea de fiecare dată până ȋn fundul oaselor când regăsea doar neantul de pagini albe dincolo de vorbele ei ȋnșiruite cu patos. Era sigură de faptul că el citise, că parcursese paginile ȋn care ea ȋși pusese toate dorinţele pe hârtie, descriind ȋn amănunt desfătarea trupurilor ȋn lumina difuză a șemineului la fel cum era sigură că  recitise poate rândurile cu sărutări fierbinţi și șoapte, rând

    Citește mai departe

  • N-a mai ramas nimic... 174

    Odată, nu demult, ȋn alte vremuri parcă, obișnuiam să zâmbesc, să râd ȋn hohote uneori la orice lucru simplu, să ȋmi las faţa mângâiată de adierile de vânt și să tresar  la chicotitul vesel de copil… Acum a rămas doar grimasa absurdă a unui chip de lut, fără trăsături anume ci doar cu durerea ȋntipărită ȋn fiecare rid, ȋncununată de lipsa licăririi din ochii mei de altă dată și poate o urmă mucegăită  a unui zâmbet din colţul gurii, ca o amintire hâdă a unui rânjet păgân. Crezi c-o sa mai pot râde vreodată? Te-nșeli amarnic… la fel cum n-ai crezut vreodată că voi picta chipul tău zambind doar din roșeaţa venelor muiate ȋn lacrimi amare! Ȋl voi picta ȋn pământul umed ce-mi va serv

    Citește mai departe

  • Alb şi negru... 177

    Trag cu nesaţ din ţigară iar fumul ei mă învăluie treptat, ca într-o ceaţă ce mă poartă de fiecare dată pe alte tărâmuri, tărâmurile gândurilor mele. În fiecare seară zbor... cum stau cocoţată pe pervazul geamului, urmărind fumul cum se ridică uneori către văzduhul negru, alteori învăluind parcă luna... chiar acolo, de la acea fereastră reuşesc să îmi iau zborul în fiecare seară. În timp ce fumul de la ţigară face curte lunii dincolo de miez de noapte atunci încep să prind aripi... uneori sunt albe, cu pene lungi, mătăsoase... alteori negre şi fără pic de strălucire! Atunci când sunt albe, cresc vânjoase de pe umerii mei, învăluindu-mi mâinile cu ţesătură aurie strălucitoare, iar atunci când sunt gata, doar ridic mâinile şi le

    Citește mai departe

  • Scrisoare ȋn neant II... 175

    Sursa imaginii: http://www.serpentbox.com/blog/images/message-in-a-bottle.jpg Coli albe de hârtie, mii de coli albe de hârtie scrijelite cu peniţa aurită a stiloului meu, fiecare din ele o altă scrisoare, de fiecare dată cu aceeași destinaţie… un suflet care să ȋnţeleagă.  Am scrijelit gânduri, frustrări, bucurii, nimicuri, feţe triste, feţe vesele, am făcut să se umfle baloane din clăbucii gândurilor mele, am creionat personaje ce mi-au trăit, mi-au pus ȋn scenă toate tristeţile, toate durerile, toate visele, iar… din toate astea, am umplut mii de coli albe ce

    Citește mai departe

  • Prima scrisoare ȋn neant…... 167

    Poate că sunt urâtă, atât de urâtă ȋn interior ȋncât și gândurile mele pot speria atât de mult, atât de mult ȋncât să trebuiască să ștergi tot astfel, poate, orice urmă de urâţenie și mizerie , orice hidoșenie să poată dispărea din viaţa ta. Poate că nici măcar cuvintele nu mai ȋmi sunt aliate, până și ele, nu fac decât să scoată la iveală toată hidoșenia sufletului meu. Orice cuvânt așezat ȋn pagină este o altă săgeată ȋn inima mea, dar acelea care se duc acum ȋn neant sunt otravă, otravă pură ce ȋmi ȋntunecă privirea uneori.  Mereu te-am visat ca pe un neant… dar nu ai cum să fii, căci cuvintele mele alunecă mereu spre tine și gândul nu mi se poate opri ȋn loc, ci zboară neȋncetat ȋntr-acolo.  Ȋncerc să ȋmi ascund partea ȋntunecată, toate negurile sufletului meu, ȋnsă tu ai fost acolo, ai văzut fiecare colţ, dar va rămâne așa, doar ceea ce este și nimeni și nimic nu va mai reuși vreodată să ȋl lumin

    Citește mai departe

  • dostoievski de Bogdan Dumbraveanu... 225

    nu mă citi dacă nu ai murit odată,ori dacă nu ai omorâtomorându-te,despre naștere ce să spunnimeni dintre noi nu-i vinovat,nimeni dintre noi nu are meritsuntem bucăți de pâine din Pâineacea Marecand lacrimile vor naștepe luciul buzelorbucuriaîți va aminti ce gust are vinul,ce fără de rost e vinahttp://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss

    Citește mai departe

  • Bunavestire de Bogdan Dumbraveanu... 226

    vine o vreme când trebuie săaflăm că e mai bine să nu fim disperati dacă pietrelenu se transformă în pâini,dacă mâinilenu ni se fac aripi de înger,dacă lumeanu ni se supune,mai bine să ne bucurezborul păsăriifără grija zilei de mâinece nu va înghețaori nu va flămânziîn noiva naște în taină dorul,libertatea omuluia cărui crucee zâmbet și pereche de aripihttp://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss

    Citește mai departe

  • TE-ASTEPT MEREU... de Ion Ene Meteleu... 225

    Seara de searaTe-astept sa vii,Sa-mi umpli viataSi zilele pustii.Banca din parc,Parc-a putrezit,De dorul tau,Nici teiul n-a-nflorit.Arid e parcul,De cand nu ne-am iubit !Plin de sperante,Mereu te-astept,Sa-mi alini dorul,Sa-mi stingi focul din piept.Plang si te strig,Sa revii din nou,Dar tu n-auzi,Al dragostei ecou;Ce trista-i c

    Citește mai departe

  • AMURG de Ion Ene Meteleu... 221

    Grea e linistea noptii,Cand pe nimeni nu aiSi-ti blestemi ursita sortiiSi pe ganduri tot stai.Trist,iti aduci aminte,De iubiri din trecut,Si ai vrea iar sa-ti alinteSufletul abatut.Doar melancoliiSi clipe de regret,Cat vei mai traiSimti doar un gol in piept.Stii ca viata-i doar una,Si-ai mai vrea s-o traiesti,Sa infrunti mereu furtunaPentru tot ce iubesti,Fiin

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile