În lumea noastră, digitalizată pEnErEristic în schimbul tuturor „câștigurilor” aduse de bruma de libertate postDecembristă, amintirilor le sunt hărăzite locații de stocare care fac uz (încă!) de bites și bytes în forme fizice chiar diverse și toate gestionate prin algoritmi sofisticați mestecați de interfețe cipate capabile să ne arate în final ceva text, eventual ceva … Continuă să citești Recuperarea biților
Citește mai departe
Sau descălecatul de-al treilea. Sau cum poți, fără să vrei, să afli ce fac unii (fotografi poate buni dar cert mari și extrem de vocali „apărători” ai naturii) prin zonele ce le calcă în dorința de a obține poza perfectă deși perfect înseamnă în mediul natural să îl lași exact cum l-ai găsit luându-i doar … Continuă să citești A treia scrisoare
Citește mai departe
din cea curte părintească. Și asta pentru că intensitatea emoțională a vinerii cu aventurile sale nu numai întru (RE)găsirea papuceilor de domniță a cerut ceva mai puțin intens pentru a da timp de digestie a celor ingerate la foc automat… și asta a presupus un pic de ajutor acordat părinților – pentru că nu mare … Continuă să citești Detalii
Citește mai departe
ne-a chemat spre a o asculta în Catedrala Sa naturală. Și a vorbit Divinitatea prin susurul zglobiu al apei. Pentru că ni s-a dat apă. Tuturor, dar mai cu seamă sfioșeniilor catedralei. Papuceii și toate celelalte se bucură. Și noi ne bucuram laolaltă cu cele ale Catedralei pentru că bucuria sufletului e prima și mai … Continuă să citești Vocea Divinității
Citește mai departe
trecu primăvara de zici că-i proaspăt reeducată penereristic să accepte dualitatea interschimbabilă cu vara, cea care le-a cam subjugat pe toate. Pe ele, pe anotimpuri, ducându-le în zona sa de confort mediteraneean cu uscăciune multă și căldură sufocantă. Poate că nu va continua și că lucrurile vor intra pe un tărâm ceva mai vechi-normal, anii … Continuă să citești Accelerat
Citește mai departe
Încep a învăța. Pas cu pas (™ kWj). Ceea ce pentru mine nu este/va fi rău! În acest fel învăț să recunosc plantele și de astă dată nu am dat greș. Chiar nu am dat greș. Ba, sunt convins că am văzut-o și pe Maiestatea Sa Papucelul Nost doar că fără de podoaba-i neprețuită. Seceta … Continuă să citești Ochit
Citește mai departe
de Tudora! Bujori de Tudora! E vremea plantelor care-și etalează splendoarea coloristică ce ascunde (uneori sofisticat) prozaicul perpetuării speciei. Diferit față de „spectacolul” lumii umane actuale dusă deja razna (și sunt prea moderat în afirmație). Pentru că apa este resursa limită a lumii vii și, cel puțin prin părțile noastre, e deja o resursă din … Continuă să citești Nu!… Zău?
Citește mai departe
Ar fi un păcat serios să nu recunosc valoarea pentru psihicul personal a Grădinii Botanice Ieșene… valoare existentă din… dintotdeauna în ceea ce mă privește. E un dat moștenit de la Tata, iubitorul de plante, cumva spre exasperarea Mamei căreia nu-i displac, ba s-ar sacrifica pe sine pentru binele prietenilor cu flori, DOAR că gusturile … Continuă să citești Fetița cu florile
Citește mai departe
Prea aproape de ea! cu avantajele evidente ale deplasării imediate dar cu dezavantajele turismului de masă și, mai cu seamă, ale zgomotelor tocmai lumii dezlănțuite. De la premizele acestea s-a plecat într-o zi de sâmbătă anunțată ca fiind una de muncă normală în învățământul celor DĂKÂT patru ore activitate cu 13 luni de vacanță de … Continuă să citești Lumea dezlănțuită
Citește mai departe
Ziua de sâmbătă s-a terminat cu ștafeta predată către odihnitorul somn și nu de alta dar frumusețile ștafetelor de peste zi au fost prea tari și… cam obositoare. Multe urcușuri și coborâșuri coordonate din acel punct al mașinii pe care-l consider central (deși el e deplasat față stânga) și pe săturate de învârtit de colac. … Continuă să citești Dealuri
Citește mai departe
Acea probă de alergătură în care contează totul. Așa și în viețile noastre, atât cât sunt ele. Important este să se dea mai departe ceea ce s-a acumulat. Acest dat mai departe poate îmbrăca forme din cele mai variate. Și are reguli care-l guvernează. De aceea, din variatele forme de dat mai departe eu mi-am … Continuă să citești Ștafeta
Citește mai departe
pe care o ai când ești în natură, eventual de capul tău și nederanjat decât de câini rătăciți ce se doresc stăpâni vremelnici peste nimicurile lumii noastre, este greu comparabilă cu ceva. La mine, doar la mine, poate doar cu senzația de libertate (sau doar de eliberare) pe care o am când stau în acel … Continuă să citești Senzația de libertate
Citește mai departe
moarte n-are! cel puțin așa se spune prin popor pe la noi și dacă accepți asta ca premiză ai toate șansele să fii încântat indiferent de rezultatul concret al unei întâmplări comparat cu previziunile inițiale. Altfel… nemulțumirea te ia sub controlu-i și ceea ce rezultă sunt doar un lung șir de frustrări care te pot … Continuă să citești Încercarea
Citește mai departe
Se construiește un drum. Se parcurge un drum. Și așa cum cu primul milimetru începe… tot așa certitudinea ultimului milimetru există. Cu unul din izbăvitoarele fenomene (sperate) pur naturale, ploaia, vine și bucuria vieții terestre. Și m-am bucurat din plin că am avut unul din acele drumuri ude spre locurile unde propriul drum s-a întrupat. … Continuă să citești Milimetru cu milimetru
Citește mai departe
Îmi place să fiu în acel punct din spațiul unui automobil de unde se decide comportamentul aceluia. Punct. Și plăcerea asta nevinovată condus se numește. Și încă-mi place. Masiv! Pornind de aici dacă tot s-a terminat (cu un bine chiar nesperat! se pare) munca din laborator (acele ne-sfârșite și ne-contorizate ore în care strunești studenți … Continuă să citești Dialoguri botanice
Citește mai departe