Literatura

  • De ce mă tem...... 285

      A trecut atâta timp de când ți-am simțit respirația caldă...de când te-am îmbrățișat...de la ultimul adevărat sărut...dar eu, eu nu le-am uitat. Nu aș putea nici dacă aș vrea. Mă întrebi de ce? De ce nu încerc să mă arunc în brațele altcuiva? De ce nu ofer o șansă și altui sulfet? Dar cum aș putea când tu ești încă vie în mine...și arzi tot mai tare cu fiecare zi, cu fiecare clipă ce mă ține departe de tine, cu fiecare vorbă nerostită și îmi alergi neobosită prin fiecare colț al minții mele exilate pe tărâmul nebuniei...Acolo ești liberă să îmi faci ce vrei să îmi smulgi de câte ori vrei inima din piept și să

    Citește mai departe

  • Obsesie sau pasiune?... 243

    Am pasiuni. Unii le-ar spune obsesii. Pentru că mă acaparează, pentru că mă mână, pentru că mă absorb, pentru că mă definesc. Sunt pasiuni care mi s-au strecurat în suflet încetul cu încetul, altele care s-au declanşat brusc şi pot spune cu precizie data la care s-a întâmplat aceasta. Toate au un numitor comun. Cu cât mă scufund mai adânc în ele, cu cât le cunosc mai bine, întorcându-le privirii faţetă cu faţetă şi apoi sâmbure cu sâmbure, cu atât mi-s mai dragi şi cu atât mai greu de lepădat. Aş putea să vorbesc ceasuri întregi despre ele, dar aş plictisi. Degeaba aş povesti despre o

    Citește mai departe

  • O umbră în noapte... 253

      O siluetă neagră se tot perinda prin fața geamului de care stropii de ploaie se spărgeau zgomotos formând mici râușoare cristaline ce se adunau la baza pervazului. Un arc luminos brăzdă cerul nopții urmat de o bubuitură puternică și silueta se opri. La lumina fulgerului puteai observa clar un bărbat cu fruntea și brațul stâng sprijinite de geam. Era Lisser ce încerca parcă să străbată cu vederea perdeaua de întuneric și să privească cerul așa cum obișnuia să facă în fiecare noapte. Langă el, pe măsuța de lucru, aceleași obiecte de care nu se îndura să se despartă zăceau împrăștiate. Flaconul ce conținea pastilele sale pentru inimă era vărsat pe

    Citește mai departe

  • Toate au un preț?... 284

     - Ce rost are? Ce rost mai are... zise Lisser cu vocea stinsă și plin de nervi și tristețe aruncând jurnalul din mână. Orice aș face, orice aș spune, oricât de multe aș sacrifica nu pot să uit sau să iert... De ce mi-a fost dat tocmai mie să trec prin toate aceste lucruri, de ce am fost privat de ani buni din viață, de ce am fost atât de greu încercat dacă toate acestea nu mai au nici un scop...? Simt că înebunesc și nu mai am stare! Nici măcar un gram de răbdare sau voință!Și de unde să mai am când mi-a fost luat totul și nu numai o dată am fost nevoit să o iau de la capăt... Când mi-au fost răpite rând pe rând ambiția, visurile și toată munca mea...

    Citește mai departe

  • Gări de suflet... 278

    Din gări de sufletcu peron pe aortăse-ntorc spirale.Bubuie tobeîntr-o inimă caldă -mugur de surâs.Degete în dansrăsfirate prin pleteşoptesc mângâieri.Pasarele-ntindcu uimiri pasagerepe gând asfinţit.Tăcerea curgedin priviri numai mierepe amurgul mut.Anacondeiere după Dana

    Citește mai departe

  • Cafeneaua de marţi... 276

    E multă linişte în clubul nostru. O linişte creatoare, o linişte care lasă pe fiecare să scrie după gândul şi sufletul său. Regulile au devenit opţionale, mai mult un obicei de care nu ne despărţim uşor, aşa cum se întâmplă mai mereu cu deprinderile vechi. Eu, una, mă bucur că e aşa şi consider aceasta un câştig apărut de când Eddie păstoreşte cu discreţie jocurile noastre. Cu toate acestea, îmi lipseşte de la un timp dialogul cu voi. Poate că nu ne cunoaştem îndeajuns, şi respect dreptul fiecăruia la a-şi proteja viaţa personală, sau poate că am rămas în club doar cei mai puţin vorbă

    Citește mai departe

  • Bilet... 302

       Departe de tine... departe de tot ce știu și iubesc... încet, încet uit să zâmbesc. Cât voi mai fi nevoit să trăiesc așa ... De ce? de ce nu pot și eu măcar pentru o clipă să uit și să iert ... Mă doare atât de tare neputința de care sunt acum legat ... și de fiecare dată când par să îi rup lanțurile să fug iar la tine să îți spun totul ceva se întâmplă... ceva mă face să îmi aduc aminte vorbele lor... și jurământul făcut... jurământul pentru tine... Mă chinui de atât timp să găsesc o cale ... o soluție...ceva, o scânteie de speranță... Cuvintele lor mă bântuie și nu îmi dau pace, dar ei s-au înșelat cu toții!!! Știu asta... o simt cu toată ființa mea că nu mai e mult și le voi demonstra cât de mult s-au înșelat!!! Te rog doar mai așteaptă-mă puțin... Te iubesc...

    Citește mai departe

  • De ce...?... 288

     Stau și mă întreb oare cât mă vei chinui așa ...oare tu știi ce putere ai asupra mea... oare știi cum îmi poți alunga orice durere doar cu glasul sau privirea ta? cum doar tu îmi poți aminti ce înseamnă fericirea...?căci eu i-am uitat culoarea... sau poate nu știi cum tăcerea ta mă macină uneori și mă aduce până în pragul nebuniei... nici nu mai știu cine sunt, ce fac, și încotro să mă îndrept... cât să mai fug și unde să mai mă ascund ? Cum să îți mai vorbesc? Ce să îți mai spun? De ce nu pot face altceva decât să mă gândesc la tine? Dacă tac ... tu mă chemi... dacă îți vorbesc tu fugi de mine... când eu aș renunța la tot doar pentru câteva clipe în care să mă bucur de toată atenția ta... de câte ori trebuie să fac aceleași greșeli doar ca să mă înțelegi... și ce e mai grav e că mă tem... mă tem că o vei face atunci când va fi prea târziu...Oare tu ai înțeles de ce am tăcut atunci când am ales să o fac? Cât timp va mai trece oare până când mă

    Citește mai departe

  • Stare de spirit... 266

    De Paşti, acum mulţi, mulţi ani, m-am întâlnit prima dată cu durerea. Durerea aceea venită din ireparabil, fără alt leac decât timpul, oarecum ineficient şi el pentru că amintirea revine an de an, răscolită de acordurile Învierii. În 1986 Paştele a picat la începutul lunii mai. Ne amintim cu toţii aceasta din cauza accidentului de la Cernobîl. Au fost patru zile libere, ultima fiind duminica Paştelui. Am profitat de mini-vacanţă şi am mers împreună cu familia la Ceahlău, la Bica, bunica mea de pe mamă. Încerc să-mi amintesc zilele acelea, dar trecerea timpului le-a estompat. Ştiu că ne-am pregătit după tradiţie cu miel, cozonac şi pască, ouă roşii... Nu m

    Citește mai departe

  • Imaginează-ţi (Imagine)... 250

    Închipuie-ţi că nu-i rai... E-uşor, încearcă, hai! Nici iad sub noi, ştii, nu-i, deasupră-ne-i doar cerul; o lume să-ţi închipui trăind din plin prezentul. Nici ţări n-ar exista, nimic motiv să dea s-omori, să fii ucis; religii s-au proscris; toţi oamenii-ar trăi în pace acea zi. Poţi să spui că-s visător, dar mai sunt şi alţii ca mine. Te-aştept alături şi pe tine într-o lume cu un singur dor. Averi să nu mai fie... Poţi să-ţi închipui oare? Nu foame, lăcomie, doar oameni în frăţie, toţi într-o lume mare şi fără de hotare. Poţi să spui că-s visător, dar mai sunt şi alţii ca min

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile