• La mulți ani, doamna!... 338

    „Când, tremurându-şi jalea şi sfiala, Un cânt pribeag îmbrăţişează firea, Şi-un trandafir crescut în umbră moare, Şi soare nu-i să-i plângă risipirea, Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniţă, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliţă.” Octavian Goga – Dăscălița Cam așa mi-o imaginez pe „doamna” la începuturile […]

    Citește mai departe
  • Futurologie... 545

    Până în anul 2022 tinerii frumoși și liberi vor inventa un Robot Detector de Penali și de Fapte Penale (Penal Robot- Ditectăr for ză Penals end Penal Facts, mai pă scurt : PRDPPF), construit după chipu’ și întru tot lăudata … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • Piccadilly Circus... 292

    Inițial publicat pe ANGLIA24: De Piccadilly Circus știe toată lumea, chiar și mulți dintre cei care nu au pus piciorul încă în capitala britanică. Cu toate acestea, s-ar putea ca începând de astăzi, londonezi și turiști deopotrivă, să fie confuzi și dezorientați atunci când ajung în acest loc emblematic pentru Londra. Atunci când spui…

    Citește mai departe
  • Ce s-a intamplat cu noi?... 308

    Ce s-a intamplat cu noi? Cu voi? Citeam astazi la un prieten pe Facebook cum ca astazi, 16.01.2017 conform unor studii ar fi cea mai naspa zi din acest an. Se numeste Blue Monday si este o zi foarte trista si deprimanta bazata pe niste calcule… se pare.  Inevitabil m-am gandit la cat de nefericiti […] Articolul Ce s-a intamplat cu noi? apare prima dată în Sorin Drache - 2.0.

    Citește mai departe
  • Gică. Gică Contra. De profesie cârcotaș!... 344

    N-am să înțeleg, zău, tendința asta a oamenilor de a jigni înainte de a spune „Bună ziua”. Îți vezi liniștit de existența efemeră fluierând a pagubă și pac! Una după ceafă. Din senin. E ca și cum m-ai vedea pe stradă și m-ai pocni imediat doar pentru că: fusta e prea scurtă, vorbesc pițigăiat, nu […]

    Citește mai departe
  • Din scrisori – 25... 342

    Dragul meu Vis, Te salut, în noul an al timpului probabil pe care îl parcurgem. Am aruncat în neant ideile pe care le aveam (adică am uitat ce voiam să îți spun). E uimitor cum schimbarea e generată în ritm … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • Eminescu - în zadar?!(V)... 420

    Paradoxul   incompatibilității la români     Tendința  opiniei publice  românești  aproape unanime  este  una  confuză, întreținută cu abilitate de  Spâni și de  propaganda acestora:  Toți sunteți corupți, toți sunteți hoți, toți sunteți  la fel:mincinoși și hoți.  Dezinformarea prin   inducerea  de confuzii,  prin  amalgamarea  indivizilor, este cea  mai  periculoasă  modalitate de  manipulare  pentru o societate democratică: omul de rând   nu mai poate

    Citește mai departe
  • Eminescu – profet..... 496

    Eminescu – profet.. DE ZIUA POETULUI NAȚIONAL AL ROMÂNILOR. CARE A FOST SOARTA BIBLIOTECII ”MIHAI EMINESCU” DIN SIBIU  ” Nu ți-e rușine, impostorule și ipocritule? Ești un antiromân care urăște neamul nostru! Repet: În urmă cu 16 ani, Klaus Iohannis, membru … Continuă lectura →

    Citește mai departe
  • De sus.... 397

    Gâfâiam de la atât de multe scări urcate și era al naiba de frig. Odată ajunsă sus, vedeam orașul cu o claritate nemaicunoscută până atunci. Îi vedeam repeziciunea, culorile – vedeam totul împletindu-se cu o muzică de fundal total atipică, pe alocuri zgomotoasă și de cele mai multe ori liniștitoare. Eram sus. De sus nu mai vedeam oamenii, nu mai vedeam străduțele mici, aglomerate de târgurile ocazionale și de chioșcurile de ziare. De sus vedeam lumini fulgerătoare stingându-se și aprinzându-se alert. Ce liniște era sus, ce liniște era în mine. „Mai fă un pas, ai încredere în mine.” și uite-mă acum lovită de un stâlp, cuprinsă în totalitate de întuneric. Unde e orașul meu colorat, fulgerător? Cum să văd în întuneric? Mă avânt – merg drept înainte și asum faptul că înălțimea la care am decis să mă aflu poate să mă îmbrâncească extrem de ușor către moarte, doar cu o săget

    Citește mai departe
  • Capra - puntea dintre lumi. Pagină de fotografie jurnal 348

    Capra, ritual de trecerePrivitorul care are privilegiul să participe la un ritual colectiv de trecere ar putea izbândi într-una din provocările lumii moderne: recalibrarea sensibilității. Anume reatașarea omului dinspre simțuri către lume și cer. Spun lume și cer, pentru că ritualul colectiv este mai totdeauna o încercare până la fibră de a țipa pământul (principiu feminin) către soare (masculin). Este cazul „Caprei”, ritual de „Anul Nou”, care marchează solstițiul de iarnă, moartea unei lumi prin divinitatea care o reprezintă (prin mască) și apariția unui an nou.Cu totul remarcabil este că acest sentiment al timpului ca trecere, și vămuirea lui culturală ca îmbodobire a comunității satului, o au doar românii. Curțile masei slave sunt potolite de Anul Nou. De la Bug în Timoc, și dincolo de el, biciul lumii noi pe spinarea celei vechi o dau doar românii.  „Utilitatea” Caprei Satele sunt t

    Citește mai departe