Gican Claudia

Articole postate de Gican Claudia

  • 2022 sub lupă: doar cele bune să se-adune... 135

    Venii și vremea pragului dintre ani, între două zile identice, ca și cum ai trece dintr-o cameră într-alta. Totuși, firea omului cere resetare, companie, petrecere, speranță, luminițe aruncate-n cer, îmbrățișări și introspecție. Eu una mi-aș dori să pun degetul pe ce a mers bine și ce n-a mers în 2022, să îmi pun speranțe în planurile încă nefăcute ale lui 2023, dar blogul nu e vreun loc magic unde mintea să mi se deblocheze instant și să aflu răspunsurile ce teoretic se află în mine, dar practic... sunt plecate cu sorcova. Apropo de sorcovă, vă urez un An Nou în care să știți ce vă doriți, să aveți cu cine vă încuraja la greu și cu cine împărtăși bucuriile, dar mai ales, să vă aveți bine cu voi înșivă! Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul 2022 sub lupă: doar cele bune să se-adune.

    Citește mai departe

  • Un an de Elveția... 115

    Pe 18 decembrie 2021 am ajuns în Altstätten, un orășel elvețian de 12.000 locuitori de pe Valea Rinului, aproape de Austria și Germania. Azi s-a făcut anul, un an care a trecut repede cu zile ce au trecut greu. Nu simt că am evoluat semnificativ la vreun capitol, dar în realitate lucrurile s-au mișcat, câte puțin din fiecare. Greu de măsurat și greu de spus în ce direcție. Cert e că mă simt mai maturizată de această experiență pe care nu mi-o planificasem și nici dorisem, dar iată că s-a întâmplat. Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul Un an de Elveția.

    Citește mai departe

  • Experiment „ia mâinile de pe facebook”: telepatia nu există, algoritmul suntem noi 116

    De minim o săptămână stau departe de facebook. În cazul meu, „departe” înseamnă să intru doar de pe laptop și să mă abțin de la a interacționa: să nu postez, să nu dau like, să nu comentez. Cel mai mult timp mi-l petreceam pe telefon, era un fel de alternativă la lipsa de chef de orice, un Alt + Tab la ce (nu) se întâmpla în jur. Am șters aplicația și, în lipsa ei, mi-am instalat altele, deocamdată mai utile. Mi-a fost și încă îmi este greu, dar experimentul va continua pentru că încep să întrevăd și concluzii. Prima este că rețeaua socială, fb-ul sau oricare alta, nu funcționează pe bază de telepatie, doar avem impresia că ne vedem, că știm unii de alții. Nici că ne-am fi așteptat la altceva, dar ne-am obișnuit să dăm vina pe Marele Algoritm pentru ceea ce noi nu facem: nu comunicăm. Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul Expe

    Citește mai departe

  • Regitzer Spitz, o drumeție pe o stâncărie văzută adesea de pe autostradă 127

    N-ai cum să nu remarci tăietura peretelui Fläscherberg când treci pe autostrada de pe Valea Rinului, deși pe hartă boțul de stâncă e o nimica toată, mai ales că face parte dintr-o grupă a Alpilor cu vârfuri de aproape 3000m. Dar când iarna e instalată pe creste, prognoza nehotărâtă, musafirul dornic de munte, dar echipamentul nu e potrivit pentru condiții alpine, un asemenea loc e foarte bun pentru tropăit. Nu e o tură spectaculoasă, mai degrabă una de cunoaștere a ce se mai găsește prin Elveția, însă are postare separată fiind printre puținele alături de Andrei și fără Miruna, rămasă acasă cu bunica. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Regitzer Spitz, o drumeție pe o stâncărie văzută adesea de pe autostradă.

    Citește mai departe

  • [Jurnal în mișcare] Noiembrie 2022. Caumasee și alte locuri frumoase 161

    Un noiembrie în care copacii din Altstättten s-au colorat în sfârșit a toamnă, abia spre final atingându-se apogeul, lucru destul de nefiresc. Un noiembrie cu câteva plimbări și drumeții în familie, nu foarte lungi, doar cât să mai extind puțin cunoașterea peisajului elvețian. Cu primele zăpezi ce se arată tot mai aproape pe culmile din jur. Și acolo vreau să rămână zăpada, căci nu sunt pregătită de iarnă nici psihic și nici fizic, deja îmi e frig tot timpul. Brrr! Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul [Jurnal în mișcare] Noiembrie 2022. Caumasee și alte locuri frumoase.

    Citește mai departe

  • Când parcă le-ai scris pe toate... 165

    Zilele acestea am tot avut impulsul să scriu pe blog, dar am renunțat de fiecare dată cu sentimentul că am mai scris asta cândva. Nu mai știu unde, în care postare, cu ce cuvinte, dar cu siguranță mă repet în stări și-n cuvinte, chiar dacă timpul și locul sunt atât de diferite. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Când parcă le-ai scris pe toate.

    Citește mai departe

  • [Drumeții cu copii] Lacurile Suretta... 154

    În familie, drumețiile cu un copil de cinci-șase nu sunt lucru ușor, mai ales când compania e asigurată doar de adulți iar întrebările de ce? sunt adesea justificate. Adevărul e că noi părinții ne dorim să mergem pe munte, iar pentru copii e benefic din multe puncte de vedere chiar dacă ei se opun uneori și e ok că o fac, în definitiv își exprimă sentimentele care nu trebuie să ne satisfacă orgoliul. În ultima vreme, Miruna spune de-acasă că ea nu vrea să meargă pe munte, dar în timpul sau după drumeție exclamă „mulțumesc mami și tati că m-ați adus aici!”. Cam așa funcționează relația cu muntele la vârsta aceasta :) Dar uite că s-a întâmplat o drumeție perfectă în familie, datorată potecii predominant stâncoasă, continuu interactivă, traversată de numeroase pâraie, ce i-a menținut interesul Mirunei mai mult decât mi-aș fi putut imagin

    Citește mai departe

  • Făgăraș, drumeția anului: noapte la Cațaveiu, prânz pe Dara, baie de soare și spectacol de nori 161

    Vârful Dara era pe lista marilor restanțe în ce privește drumețiile mele în Carpați. Nu am fost niciodată adepta ajunsului pe toate vârfurile de peste 2500m, dar sunt câteva piscuri unde vreau să calc în această viață, printre care Lespezi și Parângul Mare de exemplu, însă nu vreau doar să urc acolo sus, aș putea-o face în alergare, nu?, ci alături de oameni dragi și, mai ales, pe îndelete. Drumeția la Dara era de câțiva ani în planul comun cu Mike și a rămas cumva marele regret al vacanței din vară, amânând pentru încă un an. Cine se gândea că va exista și o vacanță de toamnă, că prima zăpadă se va topi suficient, că după maratonul din Piatra Craiului vor urma două zile pe creste făgărășene??! Eu una sigur nu, dar pe măsură ce s-au pornit lucrurile, toate s-au aranjat din mers cu ajutorul prietenei mele. Bonus, am avut foc, răsărit gene

    Citește mai departe

  • [Jurnal în mișcare] Octombrie 2022... 261

    Octombrie se dovedește a fi fost o lună tare leneșă, lipsită de motivație, dar care a avut un început tare frumos în prima parte a vacanței acasă cu maratonul din Piatra Craiului și o super drumeție în Făgăraș. Apoi m-am pricopsit cu răceală și sinuzită (sau invers), dar tot m-am bucurat de niște zile frumoase la Tehomir, la ai mei, de revederea cu familia extinsă (de hramul satului, Vinerea Mare). Întoarsă în Elveția mai mult am bolit și am acceptat că poate e timpul odihnei, astfel că puținele alergări au fost doar pe bază de chef și dor de timpul meu cu mine în natură, cu ceva frică de reactivarea sinusului maxilar și cu o puternică senzație de răceală pe fundal. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul

    Citește mai departe

  • MPC, Maratonul Pietrei Craiului 2022... 164

    Anul acesta mi-a adus mai multe bucurii decât mi-ar fi putut trece prin vis, iar revenirea la MPC a fost cu siguranța una dintre cele mai mari. Și aici se termină introducerea unui jurnal lung și plin de suflet, scris în semn de recunoștință pentru tot ceea ce am trăit în toți acești ani pe potecile de Acasă. Mulțumesc ? Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul MPC, Maratonul Pietrei Craiului 2022.

    Citește mai departe

  • UTMB OCC 2022. Primii 56km sunt mai grei... 177

    Marele eveniment din 26 august a fost nu atât concursul de alergare, cât să mă aflu pentru prima oară în preajma Masivului Mont-Blanc. M-au impresionat ghețarii dincolo de cuvinte și dincolo de toate imaginile văzute înainte. Sentimentul pe viu combină grandoarea și fragilitatea naturii cu o frumusețe copleșitoare, totul la o scară pe care oamenii nu o vor cuceri niciodată chiar dacă vârfurile se urcă pe x rute și aerul e brăzdat aproape continuu de elicoptere. Cât despre motivul ce m-a adus în Chamonix, am alergat bine și calculat primii patruzeci de kilometri apoi mi-am atins limitele fizice și mai departe am negociat din greu cu cele psihice. Celebra atmosferă nu se dezice și e dată de numeroșii spectatori - atipic de mulți pentru un sport majoritar de amatori, dar asta nu-mi anulează așteptările ceva mai mari de la or

    Citește mai departe

  • Septembrie 2022. Am scris și-am alergat... 196

    Septembrie a fost luna liniștirii după cele trei săptămâni acasă, după concursul de la poalele Mont-Blanc-ului în jurul căruia parcă a gravitat toată vara, luna în care am scris foarte mult pe blog. Eu și Miruna ne-am reintrat în rutina vieții de Altstätten, ea a început să meargă singură la și de la grădi, iar eu m-am reapucat de germană și de... plănuit viața. Și chiar dacă am experimentat două concursuri mici, locale, marele minus ale acestei luni sunt lipsa drumețiilor în Alpi, vremea fiind cu nazuri weekend de weekend. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Septembrie 2022. Am scris și-am alergat.

    Citește mai departe

  • [Drumeții cu copii] La cabana Aescher... 181

    Se prea poate să greșesc presupunând că Aescher e cel mai fotografiat loc din masivul Alpstein, chiar și înaintea vârfului Saentis, dar spun asta pentru că la o simplă căutare pe google images, rezultatele par infinite, iar pozele... uau! Acesta e genul de loc perfect de adus musafirii dornici de o destinație ce a apărut pe coperta National Geografic, cu mențiunea că deși există și telecabină, accesul nu este direct și necesită un minim de drumeție. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul [Drumeții cu copii] La cabana Aescher.

    Citește mai departe

  • Padina Șindrilăriei, pentru când ți-e dor de jnepenii și de grohotișul Craiului 185

    Acest traseu este pentru cei care iubesc fiecare pietricică și fiecare crenguță a muntelui. Ceața și udătura sunt opționale, ele însă pot face experiența mai imersivă, cum se spune în cinematografia modernă. În urcare, pulsul ridicat o să te ajute să remarci fiecare bucată de rocă din mașina de tocat stânci și, deseori, privind de nevoie spre cer, vei admira pereții impunători ai canionului și pe nedrept de puțin celebri față de cei din preajma Curmăturii, de pildă. Și când Golgota lungului râu de pietre va fi urcată, începe una și mai lungă a jnepenilor, acest incredibil arbust pe care știu că l-ai îndrăgi din tot sufletul dacă nu te-ar plesni și pe-o parte și pe-alta. C-așa-e-n jnepeniș, fără vânătaie nu scapi. Într-un final o să ieși în creastă și-o să te întrebi oare cum o fi coborârea pe Padina Șindrilăriei. E

    Citește mai departe

  • Creasta Balaurului, unde dorul de Bucegi trece prin urzici către Flori de colț 167

    Dacă tot mă simt dubios de bine după cursa de patruzeci de kilometri prin Făgăraș, dacă luni a venit bunica să stea cu Miruna, iar Radu se poate ocupa de Marius, dacă prognoza anunță ploaie abia după-amiază, atunci eu și prietena mea Mike avem toate motivele ca marți la șapte dimineața să debarcăm la Cabana Gura Diham punând Bucșoiul la cale. Bucșoiul (ăl) Mic, pe un traseu pe care nu am mai fost și care sună foarte intrigant. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Creasta Balaurului, unde dorul de Bucegi trece prin urzici către Flori de colț.

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile