O, voi cei gingași, uneori intrați în suflul ce nu cugetă la voi, pe-obraji să se prefire dar, lăsați; din nou unit, el tremură apoi. O, voi cei fericiți, voi, mântuiți, voi ce păreți al inimii-nceput. arc de săgeți, și de săgeți țintiți, veșnic în plâns sclipiți de-un zâmbet mut. Nu vă-nspăimânte durerea. Povara dați-o pământului greu înapoi grei sunt și munți
Citește mai departe„Este ştiut lucru că elevii de astăzi se surmenează teribil cu învăţătura, din cauză că programele sunt prea încărcate. Cel puţin acesta este strigătul pe care-l scot la intervale dese părinţii şi pedagogii moderni. Or fi programele încărcate, dar elevii nu se prea sinchisesc de ele, pentru că trec prin şcoală fără să reţină nimic din ceea ce ar trebui să înveţe. Un exemplu caracteristic îl oferă ortografia. Majoritatea elevilor cunosc regulile de scriere ale limbii materne cam tot atât cât ştim noi despre politica din China. Propun să se facă o experienţă: să se ia zece licee alese la întîmplare, zece clase din cursul superior şi să li se dea o dictare cu oarecare dificultăţi de scriere. Pariez că nici zece la sută din elevi nu se vor putea descurca în chip acceptabil.Cum se face oare că elevii din Franţa sau din Anglia pot învăţa ortografia limbii lor, infinit mai complicată decât a noastră, iar elevii din România scriu atât de mizerabil?
Citește mai departe”Spun că peste Prut, în cealaltă parte moldovenească, pe malul Prutului, la un loc aproape de un târg Ștefănești, într-un câmp, încongiurat de jur împrejur de pășuni și fânețe, este o stâncă mare, naltă de te nceuri (te înfiori) când te uiți la dânsa. Acolo, sus, sus de tot, este Casa Doamnei, unde-i biserica sufletului Sfântului Ștefan Vodă și comorile lui din viață. Mai vine el pe pământ, dar mai încolo, că îi vine îndămână să vadă pretutindeni. Necuratului nu-i place asta și încearcă să prăbușească stâncile, scociorându-le ca pe corabia lui Noe și n-a fost chip. Stâncile –s apropiate una de alta de parcă-s gură în gură, cică chiar vorbesc tare de taina asta în limba lor. Aici, cum am spus, vine sfântul odată pe an, la Paști, nu singur. Da cine-i așa de bun la Dumnezeu ca să-l poată vedea? Cei mai de mult l-au văzut, că noi, altfel, n-am și lucrurile ce aveți să le auziți. În sara spre Paști, când toate duhuri
Citește mai departeGhitara asemeni lunii, E luna sau sângele ei? Inima ce s-a desprins de trup și-și lasă peste păduri albastră muzica nedormită. Un glas sau doar sângele lui, O patimă sau o singurătate, un pește sau o lună cu forme sonore măcinându-și, noaptea, lumina peste văi. Mâna ca un sentiment profund, mânie ce se stinge. Roșie ori galbenă e luna? Nu, nu este un ochi injectat de ură
Citește mai departeLiniștea nopții rotundă peste pentagrama infinitului. Ies dezbrăcat în stradă, sătul de versuri pierdute. Întunericul ciuruit de cântecul greierilor saltă asemeni vâlvătăilor unor sunete moarte.
Citește mai departeParis, 17 februarie 1903Mult stimate domn,Scrisoarea dumneavoastră mi-a ajuns abea de câteva zile. Vreau să vă mulţumesc pentru marea încredere ce mi-o acordă. Nu pot mai mult. Nu pot lua în discuţie în amănunt versurile dumneavoastră, căci departe de mine orice intenţie critică. Cu nimic nu eşti sortit să rămâi mai departe de opera de artă decât prin cuvintele critice; rezultatul este mereu neînţelegere, mai mult sau mai puţin fericită. Lucrurile toate sunt nu pe atât de sesizabile pe cât opinia curentă ar vroi de obicei să ne facă să credem; cele mai multe evenimente sunt inexprimabile, ele au loc într-o sferă care n-a fost călcată niciodată de vreun cuvânt; şi mai neexprimabile decât toate sunt operele de artă; existenţe enigmatice a căror viaţă, pe lângă a noastră care trece, durează.(...)Întrebaţi dacă versurile sunt bune. Mă întrebaţi pe mine. Înainte
Citește mai departeL-am cunoscut personal pe Brâncuşi foarte tîrziu, în cei din urmă ani ai vieţii sale, la pictorul Istrati, al cărui atelier se afla în Impasse Ronsin, chiar în faţa celui al sculptorului, despărţit de o străduţă de un metru lăţime. „Cine-i Ionescu ăsta care scrie piese de teatru ?”, îl întrebase Brâncuşi pe Istrati. „Adu-mi-l într-o seară, vreau să-l cunosc”. Bineînţeles, admiram de multă vreme operele maestrului. Auzisem vorbindu-se şi despre om. Ştiam că era arţăgos, nu prea binevoitor, cicălitor, aproape crud. Îi alunga, acoperindu-i de injurii, pe negustorii sau colecţionarii care veneau să-l vadă pentru a-i propune să-i cumpere sculpturile, îi îndepărta, ameninţîndu-i cu bîta, şi pe admiratorii si
Citește mai departeEmil CIORAN, Exerciții de admirație lectura Alina Covaci Emil Cioran despre Mircea Eliade *”Exerciții de admirație” (1986)- capitol publicat în volumul de ”Eseuri” - Emil Cioran, volum apărut la editura Cartea Românească în 1988.
Citește mai departePrime Time | Trailer oficial | Netflix Dacă ai avea atenția tuturor pentru un moment, ce mesaj ai transmite lumii? Prime Time, din 30 iunie, pe Netflix Despre PRIME TIME / MAXIMĂ AUDIENȚĂ: În 1999, în ajunul Anului Nou, Sebastian, un tânăr de 20 de ani, pătrunde înarmat într-un studio de... The post Noutăți săptămânale Netflix: Prime Time, Sky Rojo: Sezonul 2 appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departeNu demult am încheiat unul dintre cele mai frumoase și valoroase volume din biblioteca personală, „Arcașul fără arc”, apărut la Editura Humanitas și care conține pilde, povești și vorbe de duh preluate de Ștefan Liiceanu din fascinantul univers al Orientului Îndepărtat. Citind această prețioasă carte mi s-a redeschis apetitul pentru... The post Orientul Îndepărtat în imagini și povești. Top 5 filme despre și din Orient (China, Japonia, Coreea) appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departe