Cultura

  • W.H.Auden - Mentre andavo a passeggio una sera... 186

      ...

    Citește mai departe

  • Giacomo Leopardi- Infinitul... 186

            Mereu am îndrăgit această culme, Și gardul viu care din orice parte Vederea zării ultime-o închide. Dar stând și contemplând, nemărginite Întinderi, dincolo de el, și liniști Supraumane, și-o adâncă pace În cuget mi le-nchipui; și aproape Se pierde inima. Și-așa cum vântul L-aud foșnind prin foi, acea tăcere Fără de margini cu această voce-o Compar: și-mi amintesc eternitatea, Și vremile trecute, și prezentul

    Citește mai departe

  • Rosario Castellanos - Destin... 184

      Omorâm ce iubim. Restul oricumnu a fost niciodată viu.Nimeni nu îți este atât de aproape. Pe nimeni altcineva nu doareo uitare, o absență, uneori chiar mai puțin de atât.Omorâm ce iubim. Să înceteze odată sufocarea astade la respiratul cu un alt plămân!Nu ajunge aerulpentru două persoane. Și nu ajunge pământulpentru corpuri unite,rata speranței e mică,iar durerea nu poate fi împărtășită.Omul este animalul singurătăților,cerb săgetat în coapsă,sângerând în timp ce fuge.Ah, dar ura cu care el fixează insomniacu pupile de sticlă;când odihnit, când amenințător.Cerbul merge să se adape și în apă aparereflexia tigrului.Cerbul bea apa cu tot cu imagine.Devine – înainte de a fi devorat – (complice, fascinat)egal cu inamicul său.Dăm viață doar la ce urâm. traducere de Mina Decu  

    Citește mai departe

  • Rosario Castellanos- Nostalgie... 188

      Dacă îți spun că am fost fericită, nu e adevărat.Nu crede ce cred eu când vreau să mă amăgesc.Amintirea înfrumusețează ce atinge:îți ia cu mâna durerea de cap,transformă puiul de somn în extaz,cât despre pantoful acela care te-a strânsatât de mult încât nu te-a lăsat să dansezi primul dans,nu există pantof. Uite: ești desculță, dansezipe veci, ușoară ca o pană,în cercul desenat de o îmbrățișare.Dansezi fără bărbie dublă, gușă a lăcomiei tale,fără ridul vicleance stă la pândă în jurul ochilor.

    Citește mai departe

  • Rosario Castellanos - Celălalt... 189

      De ce să tot invocăm nume de zei, aștriide spumă ai unui ocean invizibil,polen din te miri ce grădini?Dacă oricum ne doare viața, dacă fiecare zine face praf pe dinăuntru, dacă fiecare noapte se lasăucisă de convulsii.Dacă durerea doare în altcineva, într-un ompe care nu-l cunoaștem,dar care e tot timpul prezent, fiind victimăși inamic și iubire și totce ne lipsește pentru a fi întregi.Nu poți spune niciodată că sunt ale tale tenebrele,Nu poți bea tu nici măcar un strop de bucurie.Te uiți peste umăr: e altcineva, e tot timpul altcineva.El respiră, iar tu te sufoci,El mănâncă, iar ție îți e foame.Până și moartea lui e jumătatea pură a morții tale.

    Citește mai departe

  • Rosario Castellanos - Șah... 190

      Pentru că eram prieteni și ne mai și iubeam, din când în când;Poate pentru a mai pune ceva pe listaMultelor lucruri pe care le făceam dejaAm hotărât să jucăm jocuri de inteligență.Am pus în fața noastră o tablă:Egală în numărul de piese, în valori,În posibilități de mutări.Am învățat regulile, am jurat că le vom respectaȘi a început partida.Așa că, după un secol, iată-ne tot aici, așezați, meditândCu înverșunareLa cum să facem ultima mișcare pentru a-l anihilaÎntr-un mod irevocabil și pentru totdeauna, pe celălalt.

    Citește mai departe

  • Ragnvald Skrede - La ce visează pământul?... 185

        La ce visează pământulîn timp ce ară țăranul?La grâne de aur, la pâinepentru foamea copiilor -femeile, bărbații de mâine -visează pământul copii,și grânde de aur, și pâine.Visează ploi oarbe, aversecăzându-i în brațele mari,pământ devenind ele însele,visează pământul copii,visează grâne-aurii...(traducere de Veronica Porumbacu)

    Citește mai departe

  • Petru Creţia - Ticăloşii... 189

      În orice comunitate umană şi în orice moment al istoriei sale există un anumit procent de oameni ticăloşi. Uneori sunt mai mulţi, alteori mai puţini, au o influenţă mai mare sau mai mică asupra corpului social, sunt, rămânând mereu ticăloşi, de un fel sau altul. (...) Acum la noi ticăloşii sunt mulţi şi feluriţi, până la speciile cele mai abjecte. (...) Ne aflăm cuprinşi cu toţii, cu buni, cu răi, într-o societate grav deteriorată, ticăloşită, rămasă, din propria ei alegere, pe mâinile vechilor rânduieli şi a vechilor mentalităţi. Numai buni pentru un veac de scârnă. Printre oamenii care dau culoarea vremii se disting prin numărul lor, ticăloşii. Unii sunt persoane bine ştiute, care pângăresc amarnic ţara prin tot ceea ce fac. (...) Alţii, cei mai mulţi, nu au notorietate naţională, dar îi ştiu cei care pătimesc de pe urma lor în cercuri mai restrânse. Dar, aşa m

    Citește mai departe

  • Titu Maiorescu - Scrisoare către Mihai Eminescu... 192

      “ Iubite domnule Eminescu,   "Şi scrisoarea d-tale către mine şi scrisoarea de mai înainte către Chibici le-am cetit eu cu familia mea şi cu toţi amicii d-tale cu o nespusă bucurie. Căci ne-a fost dovada sigură despre deplina d-tale însănătoşire. Nu te mira că-ţi vorbesc mai întâi de bucurie, deşi amândouă scrisorile sunt triste şi concepute sub un fel de „deprimare a moralului”cum ar zice galomanii noştri. Căci eu cred că tristeţea d-tale e trecătoare şi, desigur, neântemeiată, pentru noi rămâne bucuria curată. Vezi, d-le Eminescu, diagnoza stării d-tale trecute este astăzi cu putinţă şi este absolut favorabilă. Se vede că din cauza căldurilor  mari ce erau pe la noi în iunie 1883 d-ta ai început să suferi de o meningită sau inflamaţie a pieliţei creierilor, mai întâi acută apoi cronică, din care cauză ai avut un delir continuu de peste cinci luni, până când s

    Citește mai departe

  • Paul Celan- În Egipt... 193

      Pentru Ingeborg   Să-i spui ochiului străinei : Fii apa! Să le cauţi, ştiindu-le în apă, în ochiul străinei. Să le strigi din apă: Ruth! Noemi! Miriam! Să le împodobeşti când stai întins lângă străină. Să le împodobeşti cu părul de nori al străinei. Să-i spui lui Ruth, lui Miriam, lui Noemi: Iată, dorm la ea! Cel mai frumos s-o împodobeşti pe străina de lângă tine. S-o împodobeşti cu durerea după Ruth, Miriam şi

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile