Cultura

  • Zaharia Stancu - Ce mult te-am iubit (Uruma)... 186

      „Toată Dobrogea, de la Dunărea cea tulbure şi până la marea cea veşnic frământată, de la  delta sălbatică şi până la stâncile de calcar ale Caliacrei, mirosea a soare şi a piatră, a ciulini şi a mărăcini, a salcâmi, a var şi a bălegar. Şi tot Dobrogea mai mirosea a mâl gras şi a bălţi stătute, a păpuriş umed şi a peşte sărat, a ierburi putrede şi a oi miţoase, a găinaţ de păsări migratoare şi a gunoi de mistreţ. Hergheliile de cai se arâneau cu iarbă aspră şi ghimpoasă. Aceeaşi iarbă aspră şi ghimpoasă o păşteau cirezile de boi şi vaci, bivolii negri ca smoala, asinii roşcovani şi mărunţi, ciurdele de catâri şi de capre cu coarne strâmbe şi cu barbă. În miezul verii vântul venea de departe, legănându-se pe mari aripi, clătina nesfârşirile acoperit

    Citește mai departe

  • Istoria pe care nu o învățăm la școală. „Reeducarea de la Pitești” 204

    „Reeducarea de la Pitești. Cerberii penitenciarelor”, de Lucia Hossu-Longin Editura Hyperliteratura, București, 2020 Istoria este o sumă de fenomene, evenimente și credințe care se amestecă și dau naștere fie oamenilor iluștri, fie monștrilor. Cumva rezumând această idee, am ajuns la concluzia că ambele categorii au suportat în timp modificări iremediabile.... The post Istoria pe care nu o învățăm la școală. „Reeducarea de la Pitești” appeared first on Recenzii filme și cărți.

    Citește mai departe

  • Fernando Pessoa- Poezie și cultura... 189

      ”Dar cultura nu ne cade din cer: au acces la ea numai indivizii apți, în funcție de proporția aptitudinii lor. Cultura e un aliment spiritual și, ca orice aliment, valoarea ei nutritivă depinde îninte de toate de o bună asimilare. Cel pe care îl considerăm un om cultivat este mai întâi un om capabil să asimileze, să integreze chiar în materia spiritului său influențele culturale cele mai diverse, și să asimileze efectiv aceste influențe. De altfel, aptitudinea pentru cultură îl antrenează în mod inevitabil spre cultură pe individul care o posedă. Există trei forme de cultură- cea născută din erudiție, cea născută din asimilareaa experienței altora și cea născută din multiplicitatea curiozității intelectuale. Cea dintâi rezultă din studiul neobosit și laborios, precum și din rememorarea sistematică a rezultatelor acestui studiu. Cea de-a doua se dobândește prin facultatea naturală de a asimila rapid tot ceea ce citim, tot ceea ce auzim și t

    Citește mai departe

  • CESARE PAVESE - Verrà la morte e avrà i tuoi occhi 188

     Verrà la morte e avrà i tuoi occhi questa morte che ci accompagnadal mattino alla sera, insonne,sorda, come un vecchio rimorsoo un vizio assurdo. I tuoi occhisaranno una vana parola,un grido taciuto, un silenzio. Cosí li vedi ogni mattinaquando su te sola ti pieghinello specchio. O cara speranza,quel giorno sapremo anche noiche sei la vita e sei il nulla.Per tutti la morte ha uno sguardo. Verrà la morte e avrà i tuoi occhi.Sarà come smettere un vizio,come vedere nello specchioriemergere un viso morto,come ascoltare un labbro chiuso.Scenderemo nel gorgo muti. 22 Marzo 1950

    Citește mai departe

  • Gabriele D` Annunzio – Ploaie în păduricea de pini 199

         Taci. În pragul pădurii n-audcuvintele tale; ci audcuvinte mai noivorbite de picuri și foidepărtate.Ascultă. Plouădin nori răzlețiți.Plouă peste tamarinziisărați și arșiplouă peste piniisolzoși și zbârliți,plouă peste mirțiidivini,peste ginestra-nvoaltăplină de flori,peste ienuperii deșicu fructe-aromate,plouă peste fețele noastresilvane,plouă peste mâinile noastregoale,peste veșmintele noastreușoare,peste fragede gândurice sufletul naștepurificat,peste basmul minunatcare ierite-amăgea, ce azi m-amăgește,o, Ermiona.Auzi: Ploaia cadepeste solitaraverdeațăc-un țârâit ce dureazăși-n aer vibreazădupă-aceste frunzaremai dese, mai rare.Ascultă. Răspundela plâns cântecu

    Citește mai departe

  • Gabriele D` Annunzio - Seară fiesolană... 181

         Cuvintele mele proaspete-n searăsă-ți fie precum foșetul de foaiede dud când o mână-l desfoaieîn taină și-ntârzie lentpe scara înaltă,-nnegrităproptită de trunchiul de-argintcu ramuri golașecând Luna e gata de-acum să aparăși-mprăștie-n jur un văl de azurce visele noastre-nfășoarăse simte boarea câmpieide ea scufundată-n fiorul nocturnsorbindu-și din ea mult dorita ei pacefără s-o vadă.Lăudată fii pentru chipul de perlă,o Seară, și pentru marii tăi ochi umezi unde se linișteșteapa văzduhului!Dulci cuvintele mele-n searăsă-ți fie ca ploaia fugarăcălduță, venind,adio-nlăcrimat de primăvară,peste duzi și peste ulmi și peste viiși peste pinii cu fragede degete trandafiriijucând în boarea ce se pierde,peste grâul ce nu-i coptși nici nu-i verde,peste fânu-abia cositpălind,și peste măs

    Citește mai departe

  • Antoine de Saint Exupery- Citadela (fragment)... 184

      ”Voi scrie un imn tăcerii. Tu, muzician al fructelor. Tu, locuitor al pivnițelor, beciurilor și grajdurilor. Tu, vas de miere al hărniciei albinelor. Tu, odihnă a mării asupra plenitudinii. (...) Tăcere a femeilor care nu mai sunt decât carne în care se coace fructul. Tăcere a femeilor sub povara sânilor grei. Tăcere a femeilor, care e tăcerea tuturor vanităților zilei și a vieții, care le cuprinde pe toate. Tăcere a femeilor, care e sanctuar și perpetuare. Tăcere în care se va desfășura mâine singura cursă care duce undeva. Tăcere a depozitelor în care mi-am închis onoarea și sângele. Tăcere a bărbatului care-și sprijină fruntea în palmă și reflectează, primind fără cheltuială și fabricându-și esența gândurilor. Tăcere care-i permite să cunoască și să ignore, căci e bine, câteodată, să ignori. Tăcere care e refuz al viermilor, al paraziților și al ierburilor

    Citește mai departe

  • Radu Gyr - Nuferi... 201

        Pe iazul plin de broaște dolofane,sub zumzete albastre de țânțari,cine bătu lumina-n ținte mariși-a răstignit-o-n candide piroane?Când au ieșit din mâini de aurari,din dălți subțiri și gingașe ciocane,genunchi plăpânzi, călcâie diafaneși umeri goi de heruvimi amari?Sau poate noi, iubito, cine știe,cuprinși în brațe-ntr-un amurg de veac,ne-am înecat pe-un fund de veșnicieși-acolo unde ochii noștri zaco taină, un crâmpei de duioșieaprinse albe candele pe lac.      

    Citește mai departe

  • Nicolae Steinhardt - Trei soluţii... 181

      Testament politic Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar – şi nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului – există soluţia (mistică) a credinţei. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce urmează, ea fiind consecinţa harului prin esenţă selectiv. Soluţia întâi: a lui Soljeniţîn În Primul cerc, Alexandru Isaievici o menţionează scurt, revenind asupră-i în volumul I al Arhipelagului Gulag. Ea constă, pentru oricine păşeşte peste pragul Securităţii sau altui organ de anchetă, în a-şi spune cu hotărâre: în clipa aceasta chiar mor. Îi este permis a-şi vorbi consolându-se: păcat de tinereţele ori vai de bătrâneţele mele, de nevasta mea, de copiii

    Citește mai departe

  • Giorgios Sefereis- Voluptosul Elpinor... 181

        L-am văzut ieri oprindu-se la ușăsub fereastra mea; să fi fostpe la șapte; cu el, o femeie.Avea întru totul purtarea lui Elpinorpuțin înainte de a cădea zdrobindu-se,și totuși nu era beat.Vorbea foarte repede, și ea, distrată,privea spre fonografe;îl întrerupea câteodată să spunăvreun cuvânt , și pe urmă privea cu nerăbdarespre locul unde se prăjea niște pește: ca o pisică.El șoptea, c-un chiștoc stins pe buze:– „Ascultă și asta. Sub lunăstatuile se înclină uneori ca trestiaprintre fructe vii – statuile,și flacăra devine răcoros leandru,flacăra ce-l arde pe om, vreau să spun.”– „E lumină... umbre ale nopții.”– „Poate noaptea ce s-a deschis, rodie albastră,sân întunecat, și te-a umplut de steledespicând timpul.Și totuși statuilese înclină uneori, împărț

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile