Dezvoltare personala

  • O forta superioara... 103

    Cand pierzi pe cineva drag, tot universul se prabuseste peste tine si te sufoca. E greu sa iti mai gasesti oxigenul. Jocul dintre noi a luat sfarsit. Cred ca destinul a decis pentru noi. Era mult prea daunator pentru el sa il mai folosesc in experimentele mele. M-am folosit de el, dar am ajuns sa depinde de el. Nu stiu daca obisnuinta sau iubirea mi l-au instalat in minte. E ca un virus care nu-mi mai da pace ziua si noaptea, 24 de ore din 24. Gandurile mele pentru a-l aduce cat mai aproape, l-au indepartat. Candva nu-l doream, dar era mereu langa mine.Candva i-am propus un joc: daca ma alege pe mine, va suferi, va fi prins intr-un joc fara scapare, dar va cunoaste ce n-a mai cunoscut; daca va renunta nu va gusta din marul pacatului, insa va fi impacat cu el.A decis sa mearga pe acelasi drum cu mine , pana binele l-a oprit sa mai continue asa. A inceput sa ii fie din ce in ce mai rau psihic si fizic. Il vedeam ca sufera, in timp ce eu ma simteam tot mai bine. Imi luam puterea d

    Citește mai departe

  • Era un joc frumos intre noi. Dar am obosit.... 94

    Lucrurile se intampla in jurul tau, dar tu esti prea prins sa mai constientizezi ca esti o marioneta in propriul tau joc. Credeai ca tu tragi sforile si radeai in sinea ta, iti placea sa vezi felul in care manipulai oamenii, dar roata se intoarce, iar din cand in cand tu esti cel care se lasa manipulat.Era un joc frumos intre noi. Dar am obosit. Am obosit sa-l controlez, sa ma las controlata. Am obosit chiar sa experimentez. Am invatat multe, dar toate au avut un pret. Ca sa fii fericit e necesara linistea interioara. Cum sa fiu fericita, cand tot dupa provocari, dupa aventuri am alergat? Ma plictisesc repede de toate lucrurile din jur si nimic nu ma mai incanta dupa in timp. Problema apare atunci cand sufletul meu ramane prins in acea realitate. Sufletul meu a ramas acolo, dar in acelasi timp m-am plictisit si caut altceva.Si aceste legaturi create nu mai pot fi dizolvate usor. Ranesc suflete dar mai ales pe al meu il zdrobesc.Totul se distruge in jurul meu, doar pentr

    Citește mai departe

  • Marea ma cheama... 99

    Marea ma cheama. De o luna incoace, simteam cum o voce imi soptea in minte, ca trebuie sa plec. Stiam ca n-o sa ma mai simt bine, pana in momentul in care voi ajunge acolo. De mare m-am despartit cand aveam 9 ani. A fost dragoste la prima vedere dar nu am reusit sa ma mai intorc la iubirea mea adevarata. N-am mai reusit sa sarut nisipul, sa inot in mare, sa ma plimb noaptea pe faleza. Mi-a ramas mereu in minte imaginea ei. Dar acum a devenit o obsesie, ceva ma cheama incontinuu acolo. Nu e ceva rational, nu e ceva ce pot constientiza. Imi doresc mai mult decat orice sa plec, indiferent de consecinte. Si stiu ca si marea ma asteapta.Imi doresc libertate, nebunie, iubire. Acel loc simt ca-mi poate oferi totul. Nu vreau sa ma imbrac intr-un costum, sa calc zilnic pe betoanele pline de praf, sa aud zgomotul de masini. Vreau sa fac ceva ce imi doresc, indiferent de ce cred ceilalti, sau de ce vor oamenii care ma iubesc. Vreau sa-mi traiesc viata singura, asa cum imi doresc. Marea e libe

    Citește mai departe

  • Doua verighete... 98

    In urma cu 8 ani am primit o verigheta. Nu era o cerere in casatorie, era doar o manifestare a iubirii. Amandoi purtam inele identice, care sa ne lege prin iubirea pe care ne-o purtam. Acele inele reprezentau doar un simbol ca suntem facuti unul pentru celalalt. Le-am purtat amandoi ani la rand, chiar si dupa ce am luat-o pe drumuri diferite. Din cand in cand dadeam peste acel inel, pe care l-am pastrat cu grija si il purtam iarasi cateva zile, dupa care datorita unei superstitii de-ale mele il puneam inapoi in cutia de bijuterii. Mi-era drag inelul, fiind singurul inel pe care l-am primit de la un barbat, dar nu simteam nimic pentru cel care mi l-a daruit. Anii au trecut si au estompat orice urma de afectiune. L-am iubit candva, dar cu timpul am ajuns doi straini. Nu mai simteam unul pentru celalalt.Intr-una din zilele acestea, dupa 7 ani de cand nu l-am mai vazut, am aflat ca s-a logodit si ca se casatoreste. M-am bucurat atat de mult pentru el, dar mi se parea ciudat, ca o perso

    Citește mai departe

  • Castel de nisip... 98

    Dupa fiecare perioada de euforie magica, de extaz, urmeaza o perioada de sevraj, de durere, poate chiar de nebunie.Iubeam cu pasiune, iar asta imi intuneca mintea. Ma transformam in altceva in momentul in care simteam ca o sa se termine totul. Nu stiam exact, nu era niciun semn, dar o simteam. Unii ar spune ca e intuitia feminina. Stiam ca o sa se termine totul, imi doream asta, dar nu puteam sa ma desprind. Era o conexiune deja creata. Si aveam nevoie de mai mult, era atat de greu sa renunt si sa plec pe drumul meu. Nu ma mai puteam concentra si ma gandeam doar la el. Pentru prima data am simtit lucruri contrare: pasiune amestecata cu ura. Aceste extreme, te bulverseaza. Nu stii cum sa reactionezi, ce sa faci. Nu exista nimic rational intr-o asemenea situatie. Te simti pierdut. Simti cum pentru prima data, situatia te controleaza pe tine. Si atunci iti doresti sa fi renuntat la acele clipe frumoase ca sa nu ajungi la clipe mult mai urate si mai puternice. In viata alegi. Un castel

    Citește mai departe

  • Din jurnalul unei vrajitoare... 123

    Si gandurile mele zburau din ce in ce mai mult inspre el. Il visam noaptea, ziua, tot timpul. Era o forta necunoscuta care ma aducea mereu la el. Ratiunea nu ma lasa sa ma gandesc, dar deja era creata o legatura invizibila intre noi doi. Acum il vedeam intr-o cu totul alta lumina, mai bun, mai frumos, mai inteligent. Subiectivismul din mine il metamorfoza. Eram asa de prinsa, dar era un sentiment frumos. Imi placea sa-l admir, sa-l ating si mai putin sa-i vorbesc. Ochii lui albastri erau atat de clari si am citit atat de multe in ei...Eram doar noi doi si il doream. Il doream atat de mult incat am incercat sa ii fac o vraja sa ma trimita departe de acel loc magic. I-am transmis cu toata vointa mea asta in privire, incat chiar ma asteptam sa functioneze.Aparent nu a functionat, era tot mai legat de mine, cu fiecare clipa ce trecea. Nu m-am mai opus acelei forte magice si am lasat totul in seama lui. Simteam ca plutesc, ca traiesc clipe de vis. Traiam intr-o alta lume, nu mai era

    Citește mai departe

  • Scrisoare pentru Andy... 125

    Motto:”Pasiunea este măreția oricărei minuni!Foarte des , diferența dintre succes și eșec , dintre mediocritate și excelență este reprezentată de pasiune. Pasiunea pune în practică, cu mult entuziasm, visul măreț din mintea creatorului și împlinește desăvârșit dorința sa arzătoare.Pasiunea mai face un pas acolo unde alții se opresc, mai depune un ultim efort și învinge orice obstacol, transformând prin iubire simplitatea într-un lucru remarcabil.”(Dan Duduman)

    Citește mai departe

  • Darul Vieții...... 124

    Motto:”Gândește intens și dorește-ți profund ceva grandios de realizat.Apoi , detașează-te un moment de imaginea mentală creată - mulțumind Creatorului Suprem pentru ea! -   și... cu credința la apogeu, așteaptă-te din toată inima să reușești.Învață mereu să combini armonios dorința ta arzătoare cu așteptarea nezdruncinată de a primi ceea ce dorești și toate visurile tale mărețe vor deveni realitate, toate scopurile tale nobile vor fi atinse. ALEGEȚI Visuri Mărețe... Dobândiți Profit Permanent!”

    Citește mai departe

  • Ati vazut Tom’s Planner?... 95

    Tocmai descopăr Tom’s Planner, acest Tool Online uimitor, care face MS Project să pară așa de bătrân. Am dat de el căutând vechiul Tool Gantto, despre care am scris aici. Îi voi testa capabilitățile zilele astea și voi reveni. Dacă cineva are deja experiență cu el, vă rog, share!

    Citește mai departe

  • Animalele - Victime fără apărare. Ce spun minițile luminate despre vânătoare? 164

    Theodor Heuss (1884-1963), primul președinte al Republicii Germania:"Vânătoarea este doar o circumscriere lașă pentru uciderea în special lașă a semenilor care nu au o șansă. Vânătoarea este o boală psihică umană. "Johann Wofgang von Goethe (1749-1832), autor german:"Vânătoarea este într-adevăr întotdeauna o formă de război."Lev Tolstoi (1828-1910), autor rus:"De la uciderea animalelor la uciderea de oameni este doar un pas mic."Alexander von Humboldt (1769-1859),

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile